Alexandr Soljeniţîn
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aleksandr Isaievici Soljeniţîn (Алекса́ндр Иса́евич Солжени́цын), romancier rus.
11 decembrie 1918 - Se naşte Aleksandr Isaevici Soljeniţîn la Kislodovsk în nordul Caucazului. Tatăl murise la 15 iunie 1918, rănit la o vânătoare. În 1924 se mută cu mama (Taisia) la Rostov pe Don. Din 1936, urmează aici Facultatea de Matematică şi Fizică.
9 februarie 1945 - În Prusia Orientală căpitanul de artilerie Soljeniţîn este arestat, interceptându-i-se corespondenţa cu un prieten. Anchetat la Lubianka şi Butîrki. Primeşte opt ani de lagăr de muncă (Articolul 58). Vremelnic, reuşeşte să rămână lângă Moscova într-o şaraşka, închisoare specială în care savanţii arestaţi erau puşi să facă cercetare în folos sovietic. Din 1950, munceşte în lagăre de reeducare din Karaganda. Soţia (Natalia Reşetovskaia) divorţează. Este chinuit de o tumoare malignă.
februarie 1953 - Fixare în exil pe viaţă, în aulul Kok-Terek, regiunea Djambul, Kazahstan.
După Dezgheţ, revine la Moscova şi se recăsătoreşte cu Natalia.
1959 - Scrie povestirea O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, publicată abia în 1962 cu permisiunea lui Hruşciov. Corespondenţa primită de la foştii zek (deţinuţi politici) îi va întări imboldul de a scrie, în parte şi pe baza ei, Arhipelagul Gulag.
1965 - Percheziţie. I se confiscă manuscrisul Primul cerc, în care este evocată şaraşka. Conflictul cu autorităţile atrage implicarea confraţilor de breslă, marele scriitor Mihail Şolohov (Pe Donul liniştit) cerând să i se interzică să mai scrie!
1968 - Primul cerc şi Pavilionul Canceroşilor sunt publicate în Occident, unde ajunge şi microfilmul cu Arhipelagul Gulag.
Pentru Soljeniţîn, marea operă este însă restabilirea, printr-un roman istoric, a adevărului despre Revoluţia din 1918, demers notat R-17 sau Roata Roşie.
1970 - Premiul Nobel (Literatură) pentru "Pavilionul canceroşilor".
1973 - Publică Arhipelagul Gulag, grăbit şi de sinuciderea/lichidarea Elizavetei Voronianskaia, dactilografa textului, care, anchetată, a divulgat KGB-ului asunzătoarea unui exemplar. Cele trei volume despre viaţă şi moarte în lagărele sovietice, consternează intelectualitatea occidentală, cunoscătoare doar a sistemului concentraţionar nazist, şi năruiesc imaginea orbitoare despre paradisul bolşevic, construită cu atâta trudă de agenţii de influenţă ai Cominternului, ai PCUS şi ai KGB-ului.
1974 - expulzarea în februarie, ridicându-i-se cetăţenia sovietică.
Se stabileşte lângă Cavendish (Vermont, SUA). Conferinţele şi intervenţiile sale irită uneori Occidentul prin lipsa de menajamente critice.
1990 - nu ia în serios perestroika decât după publicarea Arhipelagului Gulag în URSS, unde Gorbaciov îi redă cetăţenia sovietică la 16 august 1990, revenirea în ţară efectuîndu-se abia în vara lui 1994
Alexander Solzhenitsyn – Autobiography
În România, înainte de 1989, cenzura ceauşistă a fost atât de dură încât nu s-a publicat nici măcar povestirea O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, permisă până şi în Cuba şi expusă la o expoziţie de carte castristă chiar în localul încă nears al BCU din Bucureşti.
Fără prea mari ecouri, după Revoluţie s-au publicat, între altele:
Aleksandr Soljeniţîn: Arhipelagul Gulag, 3 vol, Editura Univers, 1998
Alexandr Soljeniţîn: Pavilionul Canceroşilor, Ed. Albatros+Ed.UniversalDalsi,1997
Alexandr Soljeniţîn: O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, Ed. Quintus, 1991
Aleksandr Soljeniţîn: Viţelul şi stejarul, 2 vol, Ed. Humanitas, 2002
(Motoarele de căutare recunosc: Alexandr/Aleksandr/Alexander Solzhenitsyn, respectiv Alexandre Soljenitsyne.)
