Ahile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Achilles, Ahile sau Akhilleus (greaca antică:Ἀχιλλεύς) este un celebru erou din mitologia greacă (cunoscut mai ales datorită epopeii homerică Iliada), care a participat la războiul troian.
Era fiul zeiţei Thetys şi al muritorului Peleus, rege al mirmidonilor din Phthia (sud-estul Tesaliei). Se spune că nimfa Thetis fusese râvnită atât de Zeus cât şi de Poseidon, însă cei doi au renunţat la ea în favoarea lui Peleus atunci când Prometeu a profeţit că ea va aduce pe lume un fiu mai puternic ca tatăl lui. Când l-a năcut pe Ahile, Thetys a vrut să îl facă nemuritor. Ahile a fost cufundat în întregime de către mama sa în apele Styxului, însă i-a rămas afară călcâiul de care-l ţinea Thetys. O altă versiune spune că Thetys l-a uns pe băiat cu ambrozie şi l-a aşezat deasupra focului, pentru a-i arde toate componentele de muritor ale corpului, pentru a-l purifica. Întreruptă însă de Peleus, Thetys s-a înfuriat şi a dat drumul copilului fără a fi terminat ritualul. Homer nu face nici o referire la această invulnerabilitate în Iliada. Dimpotrivă, descrie o scenă în care Ahile este rănit (În Cartea 21, eroul peonian Asteropaeus, fiul lui Pelegon, îl provoacă pe Ahile, în apropierea râului Scamandru. El aruncă două săgeţi, iar una îi răneşte cotul lui Ahile provocându-i sângerare).
Copil fiind, Ahile a fost încredinţat centaurului Chiron, care l-a crescut pe muntele Pelion. Ulterior, pentru a-l împiedica să participe la războiul troian - unde ştia că-şi va găsi moartea, aşa cum prorocise Calchas, şi încercând să zădărnicească împlinirea destinului - Thetys şi-a trimis fiul la curtea lui Licomede, regele dolopilor, care l-a ţinut ascuns, deghizat în veşminte femeieşti, printre fiicele lui. Una dintre ele, Deidamia, i-a născut lui Ahile un fiu, pe Neoptolemus (sau Pyrrhus). Între timp însă, grecii pregăteau războiul împotriva Troiei. La chemarea lui Odiseu, Ahile se alătură armatelor greceşti, în fruntea mirmidonilor. La despărţire, odată cu plecarea flotei din Aulis, Thetys îi dăruieşte lui Ahile armele divine făurite de Hephaestus şi caii lui Poseidon.
Conform lui Plutarh şi a învăţatului bizantin Ioannes Tzetzes, atunci când corăbiile aheilor au ajuns la Troia, Ahile s-a luptat şi l-a ucis pe Cicnos din Colones, un fiu al lui Poseidon. Cicnos era invulnerabil, însă avea un punct slab, capul. După Dares Phrygius, tot Ahile este cel care l-a ucis pe Trolius, cel mai tânăr fiu al lui Priam şi al Hecubei în templul zeului Apollo. Trolius avea aproape douăzeci de ani, iar legenda spune că dacă ar fi ajuns la această vârstă Troia ar fi devenit invincibilă.
[modifică] Ahile în Iliada
Iliada lui Homer este cea mai cunoscută relatare a faptelor lui Ahile din timpul războiului troian. Epopeea homerică acoperă doar câteva săptămâni din cadrul războiului şi nu prezintă moartea lui Ahile. Începe cu retragerea din luptă a lui Ahile, după ce acesta s-a simţit dezonorat de Agamemnon, comandantul aheilor. Agamemnon luase ca sclavă cu ceva timp în urmă pe Chriseis, al cărei tată, Chrises, era un preot al lui Apollo. Chrises l-a rugat pe Agamemnon să îi returneze fata, dar rugăminţile i-au fost refuzate, iar Apollo a trimis asupra aheilor ciumă. În cele din urmă Agamemnon a renunţat la Chriseis, dar şi-a luat îns chimb altă sclavă, pe Briseis, care îi aparţinea însă lui Ahile. Simţindu-se jignit de acest lucru Ahile a refuzat să mai comande armata mirmidonilor (aşa cum va spune mai târziu, Ahile o iubea pe Briseis).
Sperând să îşi menţină gloria chiar şi în absenţa sa din luptă, Ahile i-a cerut mamei sale Thetys să îl convingă pe Zeus să îi lase pe troieni să împingă armata grecească înapoi spre mare şi astfel să domine lupta. Troienii, conduşi de Hector, au reuşit să ajungă la corăbiile greceşti şi să distrugă o parte din ele. Deoarece grecii se aflau aproape de o înfrângere grea, Ahile a îngăduit prietenului său cel mai bun, Patrocles, să conducă armata mirmidonilor în luptă şi să folosească propria-i armură. Patrocles a reuşit să îi împingă pe troieni dincolod e ziduri însă a fost ucis de Hector înainte de a putea pătrunde în Troia.
Ahile a suferit după prietenul lui şi a ţinut în cinstea acestuia multe jocuri funerare. Fiind hotărât să intre în luptă a făcut rost de o nouă armură la Hephaestus, cu ajutorul mamei sale, deoarece cea pe care i-o dăduse lui Patrocles fusese luată de Hector. Reintrând pe câmpul de luptă Ahile a omorât o mulţime de duşmani, fiind mereu dornic să îşi răzbune prietenul. El chiar s-a luptat cu zeul râului Scamandru, care fusese înfuriat de faptul că Ahile îi murdărise apele cu oamenii pe care îi omorâse. Zeul a încercat să îil înece pe Ahile, dar a fost oprit de Hera şi Hephaestus. În cele din urmă, Ahile îl întâlneşte pe Hector şi îl urmăreşte de trei ori în jurul zidurilor Troiei, până când zeiţa Atena, luând forma fratelui prinţului troian, Deiphobus, îl convinge pe Hector să îl înfrunte faţă în faţă pe Ahile. Eroul mirmidon îl învinge pe Hector, îl ucide, îl leagă de carul său de luptă şi îl trage în jurul câmpului de luptă timp de treisprezece zile. Cu ajutorul zeului Hermes, Priam, tat[l lui Hector, merge la cortul lui Ahile şi îl convinge pe acesta să îi dea corpul fiului său pentru a-i organiza ritualurile funerare. Ultimul pasaj din Iliada este cel al funeraliilor lui Hector.
[modifică] Memnon, Penthesilea şi moartea lui Ahile
După moartea lui Patrocles, cel mai bun prieten al lui Ahile a devenit Antilochus, fiul lui Nestor. Atunci când Memnon din Etiopia l-a ucis pe Antilochus, Ahile este din nou nevoit să caute răzbunare pe câmpul de luptă. Lupta dintre Ahile şi Memnon este doar o reproducere, o imitaţie a celei dintre Ahile şi Hector, singura diferenţă fiind că Memnon este spre deosebire de Hector fiul unei zeiţe. Acest episod stă însă la baza epopeii Aethiopis, care a fost scrisă după Iliada, probabil în secolul al VII-lea î.Hr. Aethiopis este o epopee pierdută, dar există diferite fragmente din ea citate de unii autori de mai târziu. Quintus din Smirna realizează o scurtă povestire a morţii lui Memnon.
După armistiţiul temporar încheiat cu Priam, Ahile se luptă şi o ucide pe prinţesa amazoniană Penthesilea (amazoanele erau aliatele troienilor). Se spune însă că după crimă, Ahile s-a îndrăgostit de chipul tinerei războinice. Soldatul aheu Thersites, ia în râs iubirea lui Ahile şi este ucis de acesta. După un scurt pelerinaj la Lesbos unde se purifică de păcatul uciderii unui camarad, Ahile se întoarce în luptă.
Aşa cum a prezis Hector când se afla în pragul morţii, Ahile este ucis de către Paris. O variantă spune că zeul Apollo a direcţionat săgeata lui Paris către călcâiul lui Ahile, unicul său punct sensibil, în timp ce eroul aheu se afla pe câmpul de luptă. O altă variantă susţine că Ahile a fost ucis cu un cuţit în spate de Paris în timp ce se afla cu prinţesa troiană Polixena, iubita sa, în templul lui Apollo. Amândouă versiunile anulează valoarea şi moralitatea ucigaşului şi nu îl ridică la înălţimea fratelui său Hector, ceea ce ar sugera că Ahile rămâne de neînvins pe câmpul de luptă. După moarte, în cinstea eroului sunt ţinute jocuri funerale, iar oasele lui sunt aşezate cu cele ale lui Patrocles. Arctinus of Miletus menţiona în epopeea lui pierdută despre războiul troian că Aahile îşi trăieşte viaţa de după moarte împreună cu Elena pe insula Leuke.
Armura lui Ahile a reprezentat motiv de dispută între Odiseu şi Aiax Telamonianul (vărul mai mare a lui Ahile). După lungi dezbateri, Odiseu a preluat armura, iar Aiax, deznădăjduit, s-a sinucis.
