Foc (mitologie)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În mitologie, focul este un element primordial, la fel ca apa cu care se află într-o permanentă opoziţie. Este un element complex, care a generat multe întrebări, dar şi un element schimbător, având trei ipostaze complet diferite:
- 1. Focul sacru sau focul purificator; această flacără are origine celestă, fiind un simbol al puterii zeilor, o manifestare a acestora. În multe temple existau torţe cu ajutorul cărora se celebra cultul zeilor. În Grecia Antică, flacăra olimpică avea o semnificaţie importantă. Se spunea că nu se stinge niciodată, iar în timpul Jocurilor Olimpice se organizau curse cu torţe aprinse cu acea flacără, închinate Atenei.
- Zeii focului sacru:
- Agni - mitologie vedică
- Atar (Atesh) - mitologie persană
- Chou Yong - mitologie chineză
- Hestia - mitologie greacă
- Vesta - mitologie romană
- 2. Focul uman sau al meşteşugurilor este focul prieten omului pe care acesta îl cunoaşte şi îl foloseşte în meşteşugurile sale. Multor zei care guvernează asupra metalurgiei sau a fecundităţii li s-a atribuit şi acest foc. Mai târziu, chiar câţiva zei ai războiului au primit aceleaşi atribuţii, ca nişte zei ai focului. În multe mitologii, focul uman este de fapt foc sacru adus pe pământ şi adaptat de oameni. Mitologia greacă are chiar o legendă legată de acest proces. Titanul Prometeu este cel ce fură focul din ceruri şi îl aduce oamenilor, faptă petru care este crunt pedepsit.
- Zeii focului uman:
- 3. Focul demonic sau focul mistuitor pune în evidenţă proprietatea focului de a arde, de a distruge. Este un element malefic al naturii. De multe ori Infernul sau Lumea morţilor sunt văzute ca spaţii ale acestui foc.
- Zeii focului demonic:
[modifică] Focul văzut în diferite mitologii şi religii
[modifică] Focul văzut în mitologia persană
În mitologia persană, focul era venerat înainte de Zoroasru, ca zeitate a vetrei, care era ţinută arzând şi era asociat purităţii şi dreptăţii. Templele focului, "dadgah", au fost instituite după anul 500 î.Hr. Zeul Atar sau Atesh este personificarea focului, numele lui însemnând chiar "flacără" în limba persană veche.
[modifică] Focul văzut în religia islamică
În islamism, focul este unul din primele lucruri create de Dumnezeu (Allah). Se spune că odată creat, focul s-a dezlănţuit cu furie şi a cerut să îi fie trimişi lui toţi păcătoşii pentru a-i pedepsi. Tot din foc a fost creat şi demonul Iblis, care a devenit mândru de originile sale (focul era element al purităţii), la fel ca ceilalţi şeitani, (spirite de foc). La început slujitori credincioşi ai lui Allah, şeitanii şi Iblis s-au răsculat împotriva lui şi nu au vrut să i se mai supună. Astfel, în islam avem un exemplu al transformării focului sacru în foc demonic.
Mai vezi:
| Concepte mitologice | ||
|---|---|---|
|
|
||
