Vocală centrală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În fonetică, o vocală centrală (sau vocală medială) este o vocală articulată în partea de mijloc a cavităţii orale, cu limba într-o poziţie intermediară între poziţia pentru vocale anterioare şi cea pentru vocale posterioare. Caracterul central este definit în raport cu poziţia nici avansată şi nici retrasă a limbii (anterioritate vocalică), şi nu cu deschiderea mijlocie a gurii (deschidere vocalică); pentru aceasta din urmă există termenul de vocală mijlocie.
În limba română există trei vocale centrale, anume vocalele din cuvîntul împărat [ɨm.pə'rät]:
- [ɨ]: vocală închisă centrală nerotunjită,
- [ə]: Vocală mijlocie centrală nerotunjită,
- [ä]: Vocală deschisă centrală nerotunjită.
| Vocale Vezi şi AFI, consoane. | Modificare | ||||
| Deschidere | Anterioritate | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Anterioare | Semiant. | Centrale | Semipost. | Posterioare | |
| Închise | |||||
| Cvasiînchise | |||||
| Semiînchise | |||||
| Mijlocii | |||||
| Semideschise | |||||
| Cvasideschise | |||||
| Deschise | |||||
| Legendă: | |||||
| ■ Celulele galbene corespund vocalelor din limba română. ■ Celulele crem indică vocale folosite rar în limba română. ■ Celulele gri corespund unor vocale rare, fără simbol fonetic. În perechile de vocale, în stânga figurează varianta nerotunjită, iar în dreapta cea rotunjită. |
|||||
