Lumpenproletariat
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lumpenproletariatul (în limba germană Lumpenproletariat, "proletariatul în zdrenţe") este un termen inventat de Karl Marx şi Friedrich Engels în Ideologia germană (1845), a doua lor lucrare faimoasă în coautorat, şi una dintre lucrările des citate de Marx. În 18 Brumar al lui Ludovic Napoleon (1852), în lumpenproletariat sunt incluşi aşa numiţii "refuzaţii tuturor claselor", adică "escrocii, patronii de bordel, negustorii de haine vechi, flaşnetari, cerşetori şi alte epave ale societăţii" şi reprezintă acea pătură a proletariatulului "fără conştiinţă de clasă" (adică asocială). (Consultaţi şi: criminalitate).
În 18 Brumar, lumpenproletariatul era definit ca "fracţiune de clasă" care a constituit baza politică a lui Napoleon al III-lea în 1848. Marx a afirmat că, în acel moment istoric special, care a dus la lovituta de stat a lui Ludovic Bonaparte din 1851, proletariatul şi burghezia erau productive şi progresiste, împingând înainte procesul istoric prin dezvoltarea forţei de muncă şi randamentului societăţii, în timp ce 'lumpenproletariatul' era neproductiv şi retrograd.
Cuprins |
[modifică] Premise
Engels a scris despre mercenarii elveţieni de la sfârşitul domniei monarhiei din iulie din 1848 din Neapolele revoluţionar: "Acţinea lumpenproletaroatului Neapolelui a decis înfrângera revoluţiei. Gărzile elvenţiene împreună cu soldaţii şi lazzaronii napolitani au luat cu asalt apărătorii baricadelor."[1]
În scrierile sale explicative, Marx a considerat că această secţiune a societăţii are un potenţial scăzut. Când vorbeşte despre acest loc de muncă nesigur şi alienator care este câmpul de luptă, el afirmă: "O companie pestriţă, formată din soldaţi răzvrătiţi, care şi-au ucis ofiţerii, au distrus constrângerile disciplinare şi nu au găsit un om căruia să-i ofere comanda supremă, sunt cu singuranţă grupul cel mai puţin potrivit să organizeze o rezistenţă serioasă şi prelungită." [2]. Această atitudine ne arată similarităţi cu primii radicali ai clasei de mijloc, aşa cum au fost Fabianii, a căror rezistenţă şi revoluţie trebuiau să fie acţiuni disciplinate, sistematice. Totuşi, în vremea lui Marx, unele dintre cele mai virulente voci anti-convenţionale erau ale teroriştilor nihilişti, caracterizaţi prin crimă, aventurism şi o sociopatie aparentă, şi care nu se apropiau deloc de ţelurile şi metodele clasei muncitoare. Nihiliştii doreau să înfrunte statul prin folosirea unor metode violente teroriste precum atentatele teroriste şi asasinatele politice.
Modul în care Marx descrie ostaşii rebeli ca fiind nestatornici poate fi combătut prin amintirea răzvrătiţilor armatei imperiale ruse, organizaţi în sovietele ostăşeşti şi care au fost unul dintre principalii factori care a dus la răsturnarea regimului ţarist în timpul Revoluiei ruse. Această revoluţie este văzută în zilele noastre ca pe un eşec al proletariatului în lupta pentru cucerirea puterii, prin continuarea militarismului şi prin formarea unei noi clase privilegiate a bolşevicilor de frunte şi a birocraţiei de partid. Armata sovietică nu a opus nicio rezistenţă în timpul epurărilor staliniste de la sfârşitul deceniului al patrulea al secolului al XX-lea.
În conformitate cu afirmaţiile lui Marx, lumpenproletariatul nu are motive reale să participe la revoluţie, ba mai mult, poate avea toate motivele să păstreze structura de clasă curentă, deoarece el depinde de cele mai multe ori de burghezie şi aristocraţie pentru a-şi asigura existenţa zilnică. Marx considera că , datorită acestui ultim fapt, lumpenproletariatul este de fapt o forţă contrarevoluţionară.
Definiţia lui Marx a influenţat sociologii contemporani, care sunt îngrijoraţi de numeroasele elemente marginalizate ale societăţii numite de gânditorul german „lumpenproletariat”. Socilogiştii marxişti şi chiar şi unii nemarxişti folosesc termenul pentru a denumi pe cei care sunt văzuţi ca victime ale societăţii moderne, (cei care sunt beneficiarii programelelor de asistenţă socială, cerşetorii şi oamenii fără locuinţă), care nu trăiesc din salariu, sau precum cei care trăiesc din mijloace rău famate, (prostituate şi proxeneţi, escroci, traficanţi de droguri, contrabandişti şi organizatorii de pariuri ilegale), depinzând însă de economia oficială pentru a supravieţui.
[modifică] Folosirea peiorativă
În limba rusă modernă, cuvântul "lumpen", prescurtarea de la "lumpenproletariat", este folosit uneori pentru a defini clasa de jos a societăţii. Înţelesul cuvântului rusesc "лумпен" este sinonim într-o oarecare măsură cu cel de "gunoi uman", "aurolac" sau "boschetar". Pot fi consultate câte va exemple în ediţia on-line a ziarului Pravda. [3]
[modifică] Note
- ↑ http://www.marxists.org/archive/marx/works/1848/06/01d.htm
- ↑ K.Marx, Primul război indian de independenţă 1855-59. Moscova, 1960, pag. 42
- ↑ http://english.pravda.ru/main/18/90/361/14486_homeless.html
[modifică] Lecturi recomandate
- Eric Hobsbawm, Bandits. London, New Press, 2002.
- Friedrich Engels, Condi ţia clasei muncitoare n Anglia n 1844 Oxford Paperbacks, 1999.
[modifică] Consultaţi şi:
- Piaţă neagră
- Clasă socială
- Clasa de jos
- Frantz Fanon
[modifică] Legături externe
| Clase sociale | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Burghezie | Clasa muncitoare | Nobilime | |||
| Mică burghezie | Clasa de jos | Mica nobilime | |||
| Proletariat | Clasa mijlocie | Noii îmbogăţiţi | |||
| Clasa conducătoare | Lumpenproletariat | Societatea fără clase sociale | |||
