Ion Stratan (scriitor)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Medievală |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
| Toate articolele din serie | ||
| editează | ||
Ion Stratan (1 octombrie 1955, Izbiceni, judeţul Olt - 19 octombrie 2005, Ploieşti) a fost poet, filolog, bibliotecar, publicist, redactor şef al revistei "Contrapunct" şi unul din cei mai de seamă reprezentanţi ai Generaţiei Optzeciste.
Cuprins |
[modifică] Biografie
S-a născut la 1 octombrie 1955 în comuna Izbiceni, din judeţul Olt şi a murit în mod tragic, sinucigându-se în apartamentul său din Ploieşti, la 19 octombrie 2005. De aceea, nu mai pot fi citite decât într-o anumită cheie premonitorie titlurile cărţilor sale sau versuri precum: "Viaţa asta, moarte înceată / Şi viaţa cealaltă, o moarte iute / Nu mai pot, nu mai vor pe-ncercate/ Primat să-şi dispute / Nu mai vrea lumea cealaltă să se opună aici / Şi nici existenţa nu vrea sa mai pară / Un gol de furnici/ S-au săturat existenţele / De-atâta vid / Haide şi tu, prag între dânsele / Să aluneci avid." ("Moarte înceată", din volumul "Spălarea apei", Editura Eminescu). De altfel, în ultimii ani, Ion Stratan a publicat cu o febrilitate luată de unii drept inexigenţă, de alţii ca o revarsare a adâncului său poetic, împiedicat să publice timp de un deceniu de către autorităţiile comuniste. A absolvit în 1981 Facultatea de Limbă şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti. În timpul studenţiei a fost membru al cenaclului "Amfiteatru", apoi al "Cenaclului de Luni" condus de criticul literar Nicolae Manolescu şi al "Cenaclului I.L.Caragiale" din Ploieşti. A fost cel mai distins poet al Cenaclului de Luni la o vreme când ceilalţi optzecisti încă îşi pregăteau ucenicia. A fost redactor şef al revistei Contrapunct şi bibliotecar la Biblioteca "Nicolae Iorga" din Ploieşti. Este unul dintre optzeciştii care a luat poezia în serios, consacrându-i viaţa. Prieten cu Nichita Stănescu, considerat drept cel mai important continuator al acestuia, Stratan a recurs şi la izvorul celuilalt mare ploieştean al Râsu-plânsului, Ion Luca Caragiale, dar în tonul sumbru al berlinezului sensibil la dezastrul din 1907. Ion Stratan a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti în ziua de 22 octombrie 2005, în vecinătatea nu foarte îndepărtată a bătrânului Nichita, fiind condus pe ultimul drum de către rude, prieteni, co-generi optzecişti şi scriitorii importanţi contemporani. Avea, la fel ca Nichita, numai 50 de ani.
[modifică] Volume publicate
Debutează în 1981 cu volumul de versuri Ieşirea din apă.
A mai publicat: Aer cu diamante (în colaborare cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Florin Iaru, 1982);
- Cinci cântece pentru eroii civilizatori (1983)
- Lumina de la foc (1990)
- Lux (1992)
- Ruleta Rusească (1993)
- Desfacerea (1994)
- O zi bună pentru a muri (1995)
- Cântă zeiţă mânia (1996)
- Mai mult ca moartea (1997)
- De partea morţilor (Editura LiberART, Ploieşti, 1998)
- Cafeaua cu sare (1998)
- Apa moale (1998)
- Crucea verbului (Editura Paralela 45, 2000)
- Zăpadă noaptea (2000)
- O lume de cuvinte (2001)
[modifică] Prezenţe în antologii
Este prezent cu un grupaj de poeme în "Antologia poeziei generaţiei 80" (Editura Vlasie, 1993) şi în antologii din Franţa, Anglia, SUA, Serbia, Macedonia, Canada, Germania, Mexic.
Este tradus în limba franceză cu volumul antologic "La roulette russe" (Éditions Royaumont, 1995).
[modifică] Premii şi distincţii
- Premiul Fundaţiei "Nichita Stănescu" (1990)
- Premiul Uniunii Scriitorilor (1993)
- Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române (1995)
[modifică] Afilieri
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, al ASPRO (Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România) şi al Asociaţiei ADELF France.
