Nichita Stănescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nichita (Hristea) Stănescu (n.31 martie 1933 - d.13 decembrie 1983) a fost un mare poet şi eseist român, ales membru al Academiei Române post-mortem. Nichita Stănescu aparţine structural poeziei moderniste sau neomodernismului românesc din anii 1960 - 1970.
Cuprins |
[modifică] Motto
"Poetul nu are biografie: biografia lui este de fapt propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreaţă sau mai puţin măreaţă."
"Poetul, ca şi soldatul, nu are viaţă personală"
[modifică] Biografie
S-a născut pe 31 martie 1933, la Ploieşti, Judeţul Prahova. A decedat pe 13 decembrie 1983, în Spitalul Fundeni din Bucureşti.
Tatăl: Nicolae H. Stănescu - s-a născut la 19 aprilie 1908. Pe linie paternă, Nichita Stănescu se trage dintr-o familie de mici meşteşugari şi comercianţi români, la origini ţărani prahoveni veniţi în Ploieşti pe la începutului secolului al nouăsprezecelea.
Mama: Tatiana Cereaciuchin - s-a născut pe 16 februarie 1910, la Voronej, într-o familie de condiţie nobilă din părţile Doneţului, refugiată apoi în România. Se mută la Ploieşti unde îl va întâlni pe Nicolae H. Stănescu. Părinţii lui Nichita se vor căsători la 6 decembrie 1931.
[modifică] Educaţie
- 1944-1952 - Liceul "Sf. Petru şi Pavel", devenit "I.L. Caragiale" din Ploieşti
- 1952-1957 - Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti
[modifică] Iubirile lui Nichita
S-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, iubirea sa din adolescenţă, în 1952, dar tinerii se despart după un an. La 6 iunie 1962 se căsătoreşte cu Doina Ciurea, a cărei dragoste, ce va dura aproape zece ani îi va fi inspirat tema volumului "O viziune a sentimentelor"
[modifică] Activitatea literară
- 1955 - Transcrie Argoticele sale, care nu au fost publicate niciodată căci au fost considerate de critică drept "profund neserioase".
- 1957 - În luna martie Nichita Stănescu debutează simultan în revistele Tribuna şi Gazeta literară din Cluj cu trei poezii.
- 1957-1968 - Este pentru scurt timp corector şi apoi redactor la Secţia de poezie a Gazetei literare (director Zaharia Stancu).
- 1960 - La sfârşitul anului debutează cu volumul " Sensul iubirii".
- 1963 - Are loc prima călătorie peste hotare a poetului, în Cehoslovacia.
- 1964 - Apare la începtul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care poetul primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaşte pe poeta Gabriela Melinescu, şi în tensiunea relaţiei lor poetul crează cele mai explozive poeme ale sale.
- 1965 - Apare în martie volumul de poezii "Dreptul la timp"
- 1966 - Publică doar " 11 Elegii", Elegiile vor aparea integral însă abia în anul următor, în prima sa antologie, "Alfa"
- 1967 - Trei volume ale sale sunt tipărite, Roşu Vertical, antologia Alfa, şi volumul de poezii Oul şi sfera.
- 1969 - Tipăreşte " Necuvintele", care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare şi volumul de poezii " Un pământ numit România". Este numit redactor şef adjunct al revistei Luceafărul, alături de Adrian Păunescu.
- 1970-1973 - Devine redactor şef adjunct la România literara, revistă condusă de Nicolae Breban.
- 1970 - Publică volumul În dulcele stil clasic şi a doua antologie din opera sa cu un titlu neutru, Poezii. Susţine o rubrică lunară în revista Argeş.
- 1971 - Apar în Iugoslavia doua cărţi traduse, Belgradul în cinci prieteni, ediţie bilingvă de poezii inedite şi "Nereci (Necuvintele)".
- 1972 - Publică două noi volume de poezii, "Belgradul în cinci prieteni" şi "Măreţia Frigului". Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire obţine pentru a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor.
- 1973 - Scoate o antologie de poezii de dragoste Clar de inimă.
- 1974 - În martie, de ziua lui, are o revelaţie a morţii sub forma unui îngrozitor tunel oranj.
- 1975 - Obţine pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor şi i se atribuie premiul internaţional Johann Gottfried von Herder (a se vedea premiul Herder). Tipăreşte cea de-a patra antologie a sa, "Starea poeziei", în populara colecţie Biblioteca pentru toţi. Devine publicist comentator la România literară. Se mută în ultima sa locuinţă, din Str. Piaţa Amzei nr. 9. În faţa geamului apartamentului său creşte celebrul salcâm Gică.
- 1977 - La 4 martie poetul încearcă, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ştefănescu, şi este lovit de un zid care s-a prăbuşit după cutremur. În urma şocului suferă o paralizie de scurtă durată a părţii stângi a corpului care va lăsa ceva sechele şi după vindecare.
- 1978 - Publică volumul de poezii " Epica Magna", care primeşte în acelaşi an premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române
- 1979 - Lansează volumul de poezii Opere imperfecte.
- 1980 - Propus de Academia suedeză, poetul candidează la Premiul Nobel pentru literatură alături de Elitis, Frisch, Senghor şi Borges. Premiul este acordat poetului grec Odysseas Elitis. Discul "Nichita Stănescu - o recitare" este pus în vânzare de casa de discuri Electrecord.
- 1981 - În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă şi poetul se internează la spitalul Fundeni.
- 1982 - În februarie moare tatăl poetului. Volumul Noduri şi semne, subintitulat Recviem pentru moartea tatălui este o selecţie din tot ce a scris poetul de la ultima sa apariţie editorială.
- În iulie se căsătoreşte cu ultima sa soţie, Todoriţa Tărâţă (Dora). Călătoreşte prin Macedonia şi Iugoslavia înainte să-şi fractureze piciorul stâng în luna noiembrie în Vrancea, accident care-l va imobiliza în casă timp de şase luni.
- 1983 - La finele lunii ianuarie Nichita Stănescu şi Aurelian Titu Dumitrescu solicită directorului Editurii"Albatros", Mircea Sântimbreanu, publicarea între coperte a lucrării Antimetafizica, Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu.
- 1983 - Ascunde faţă de toţi semnele maladiei sale afişându-se optimist, iar medicii se declară uimiţi de rezistenţa şi vitalitatea sa extraordinară. La 31 martie, la împlinirea a 50 de ani de viaţă poetului i se organizează o sărbătorire naţională.
- Continuă să-i apară traduceri ale poeziilor peste hotare, în mod special în Iugoslavia. În timpul unei călătorii în această ţară va avea o criză foarte gravă, ce necesită intervenţia medicilor.
- Pe 12 decembrie, pe la miezul nopţii, durerile din zona ficatului devin îngrozitoare şi este adus cu salvarea la Spitalul de urgenţă unde crizele sunt extrem de violente şi poetul se stinge din viaţă fix la orele două şi zece minute. Ultimele sale cuvinte sunt: "Respir, doctore, respir"
- 1985 Apare între coperte volumul inedit Antimetafizica, Nichita Stănescu însoţit de Aurelian Titu Dumitrescu, editura "Cartea Românească", 1985, (iniţial Nichita Stănescu şi Aurelian Titu Dumitrescu au publicat în întregime "Antimetafizica" în suplimentul literar al "Scânteii Tineretului", în 1983).
