Gian Lorenzo Bernini

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gian Lorenzo Bernini a fost printre cei mai mari artişti ai barocului, cunoscut mai ales ca sculptor, deşi a avut lucrări semnificative în domeniul architecturii, picturii şi poeziei. S-a născut în anul 1598 la Napoli, fiul sculptorului toscan Pietro Bernini. În 1605 familia lui s-a mutat la Roma. În copilărie, Gian Lorenzo a lucrat ca asistent al mai puţin talentatului său tată. A fost considerat unul dintre cei mai importanţi artişti ai barocului. Mare architect şi sculptor, activitatea lui Bernini este legată de acţiunea papilor din secolul al XVII–lea.

Capodopera sa este Piaţa Sfântului Petru din Roma, delimitată de o Colonadă gigantică formată din 284 de coloane, desfăşurate pe patru rânduri şi 140 de statui. Soluţia găsită de Bernini uimeşte şi astăzi: cele două braţe ale Colonadei strâng la pieptul Bisericii catolice, reprezentată de catedrală, credincioşii aflaţi în piaţă. Ca sculptor, Bernini poate fi încadrat barocului prin compoziţiile sale ce redau mişcarea şi prin preferinţa pentru policromie. Astfel monumental funerar al papei Alexandru al VII-lea combină marmura roşie, verde şi albă, în care Bernini a sculptat figure reale şi alegorice, cu bronzul aurit. Personajele sunt dispuse scenografic şi întreaga compoziţie sugerează mişcarea.

Gian Lorenzo Bernini a construit două clopotniţe, care au trecut în istorie drept "Urechile de măgar ale lui Bernini". La terminarea reparaţiilor, acelaşi papă a ordonat să fie demontat plafonul din bronz din pridvorul Pantheonului, care de atunci oferă privirii scheletul şi grinzile acoperişului. Bronzul, inclusiv cuiele, au fost reutilizate la turnarea coloanelor baldachinului din altarul Catedralei San Pietro şi a tunurilor noi pentru artileria de pe zidurile castelului Sant Angelo. La 7 iulie 1894, în prezenţa unei delegaţii a guvernului, comisia arheologică italiană doboară "Urechile lui Bernini", Pantheonul revenind la splendoarea sa anterioară, pe care o putem admira astăzi.

Nu trebuie uitate nici intervenţiile sale din Piazza Barberini, unde a pus să fie construite, tot de către Bernini, două fântâni (faimoasă cea a Tritonului, frumoasă cea a albinelor, care de altfel erau simbolul familiei sale) şi palatul Barberini.

Bernini a murit la vârsta de 81 de ani, a fost îngropat în Santa Maria Maggiore, după ce a servit 8 popi şi după moarte a fost considerat nu numai cel mai mare artist al Europei ci şi cel mai mare om. El a fost unul dintre cele mai remarcabile genii ale Italiei şi stilul Baroc pe care el l-a influenţat, a fost ultimul stil italian ce a fost adus la un standard internaţional. Moartea lui a marcat sfârşitul hegemoniei italiene din Europa.