Folk
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Folk este un curent muzical ce descinde din folclorul american, avându-şi rădăcinile în anii 1930. Părinţii folk-ului sunt consideraţi cântăreţii protestatari din anii Marii Crize. Joe Hill, membru al unui sindicat revoluţionar; Woody Guthrie (1912-1967); Leadbely (1885-1949); Cisco Huston (1918-1961). Versurile cântecelor folk sunt caracterizate de o valore poetică, aducând în discuţie problemele vieţii cotidiene, preocupându-se de individ în relaţie cu istoria şi nedreptăţile sociale.
Apogeul folkului american este atins în anii 1960, cand este îmbraţişat ca mod de expresie artistică al tinerilor Hippie. Numele mari ale acestei perioade sunt Bob Dylan, poet, compozitor şi interpret (născut în 1941). El deplânge în cântecele sale atrocităţile războiului (Masters Of War); indiferenţa în faţa problemelor sociale, a violenţei, a intoleranţei (Blowin' In The Wind). Joan Baez, Leonard Cohen ş.a. După 1965 apar încercări de fuziune între folk şi rock, fiind de amintit grupuri ca Simon & Garfunkel sau formaţia britanică The Byrds.
În România, muzica folk va fi popularizată de realizatori radio precum Cornel Chiriac (prin emisiunea Metronom). Compoziţii folk-rock se fac simţite la sfârşitul anilor '60 pe primele apariţii discografice ale formaţiei Phoenix, prin cântece ca Şi totuşi sunt ca voi, Canarul, Vremuri etc. Mai târziu, fenomenul va lua amploare prin Cenaclul Flacăra iniţiat de poetul Adrian Păunescu, unde se vor afirma nume mari precum Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru, Florian Pittiş, Valeriu Sterian, Nicu Alifantis, Victor Socaciu etc.
[modifică] Etimologie
Iniţial termenul de muzică folk (en.: folk = oameni/popor) denumea muzica cântată de oamanii simpli din popor. În secolul 20 şi 21 termenul a luat căpătat sens, putând fi folosit ca sinonim la muzica tradiţională.
 |
Acest articol despre un gen muzical este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
