Doctrină
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Doctrină, (din limba latină doctrina), înseamnă "o sumă de învăţături" ori "instrucţiuni", principii de învăţătură sau poziţii, precum corpul de învăţături în domeniul sistemelor credinţei sau ştiinţelor. Cuvântul corespunzător din limba greacă este la baza etimologiei cuvântului catehism.
Deseori, doctrina implică în mod special dogme religioase, aşa cum promulgate de biserică, dar nu numai. Doctrina se poate folosi şi cu privire la un principiu de lege, în tradiţiile dreptului comun, stabilite prin tradiţii sau prin istoria unor decizii trecute, aşa cum este doctrina autoapărării.
În domeniul politicii externe, o doctrină este un corp de axiome fundamentale pentru executarea oricărei acţiuni în politica externă a unei naţiuni.
Termenul doctrină se aplică şi în cazul stabilirii unor proceduri complexe în timp de război. Exemplul clasic este doctrina tactică prin care se stabileşte un set standard de manevre, tipuri de trupe sau de arme pentru declanşarea unui atac sau pentru organizarea apărării.
Prin doctrină se înţelege şi totalitatea principiilor unui anumit sistem de idei şi de soluţii din domeniul politic.
