Constantin Ustinovici Cernenko
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Ustinovici Cernenko (rusă Константи́н Усти́нович Черне́нко) (24 septembrie 1911 – 10 martie 1985) a fost un politician sovietic şi Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice care a condus Uniunea Sovietică din 13 februarie 1984 până la moartea sa care a survenit numai treisprezece luni mai târziu. Cernenko a fost şi Preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem din 11 aprilie 1984 până la moartea sa.
Cuprins |
[modifică] Scurtă istorie a vieţii lui Cernenko
Cernenko s-a născut în Bolşaia Tes, raionul Novosiolovski, Krasnoiarsk Krai, Siberia. El a intrat în Komsomol în 1926 şi în Partidul Comunist în 1931. După un stagiu scurt în trupele de grăniceri de la frontiera chino – sovietică, el a ajuns un politician de carieră. După ce a muncit în mai multe regiuni, el a fost chemat în 1960 la Moscova şi şi a fost promovat, protejat fiind de Leonid Brejnev, mai întâi ca membru supleant în Comitetul Central în 1966 şi mai apoi, în 1971, ca membru plin. A devenit membru supleant al Politburoului în octombrie 1977, devenind membru plin în 1978.
[modifică] Lupta pentru putere şi alegerea ca Secretar General
În 1965, Cernenco a devenit Director de Personal în Partid. Şi-a continuat munca fără să aibă o funcţie importantă. Era informat despre toate persoanele importante din partid şi le monitoriza activitatea prin ascultarea convorbirilor telefonice şi prin alte dispozitive de supraveghere montate în birouri, dar sarcina sa principală era aceea de a semna sute de documente zilnic. A făcut acest lucru timp de 20 de ani. Chiar şi atunci când a devenit Secretar General, a continuat să semneze documente deşi, datorită birocraţiei sovietice, semnătura lui avea doar puţin mai multă importanţă decât mai înainte. Până în cele din urmă, datorită faptului că se îmbolnăvise, nu mai era capabil din punct de vedere psihic să semneze acte, fiind folosit un facsimil în loc.
După decesul lui Brejnev din 1982, Cernenco a pierdut în lupta pentru putere cu forţele anti-brejneviste, (printre ele aflându-se şi KGB-ul şi Armata Roşie). Iuri Andropov, fostul şef al KGB-ului, a fost ales Secretar General. Când Andropov a murit în februarie 1984 după numai 16 luni în funcţie, Cernenco a fost ales să-i succeadă, în ciuda stării sănătăţii sale.
[modifică] Cernenco în funcţia de Secretar General
Cernenco a făcut o reîntoarcere la politicile dure din timpul perioadei brejneviste. El a fost sprijinitorul unui rol sporit al sindicatelor, al reformelor în educaţie şi al scăderii rolului birocraţiei. În politica externă, el a escaladat confruntărilor din Războiul Rece cu Statele Unite şi a negociat un tratat economic cu Republica Populară Chineză. Starea proastă a sănătăţii l-a împiedicat Cernenco să guverneze în mod efectiv. Absenţele dese de la locul de muncă au lăsat puţine dubii asupra faptului că regimul său a fost o măsură de compromis în lunga luptă dintre conservatori şi reformişti.
Perioada cât a stat Cernenco la putere s-a remarcat prin câteva schimbări politice. Schimbările masive de personal şi investigaţiile anticorupţie din timpul regimului lui Andropov au fost oprite. Cernenco a fost mai atent la opinia publică. El a încurajat investiţiile în industria bunurilor de consum, în serviciile publice şi în agricultură. El a căutat să diminueze controlul partidului în economia sovietică. Represiunea KGB-ului împotriva disidenţilor politici s-a înăsprit în această perioadă.
Singura schimbare importantă de personal făcută de Cernenco a fost demiterea Şefului Statului Major, Nikolai Ogarkov, un apărător al unei politici de scădere a cheltuielilor pentru bunurile de larg consum şi de creştere a cheltuielilor de cercetare în domeniul militar şi de înarmare.
În această perioadă, Cernenco a făcut încercări de reschimba numele oraşului Volgograd în acela de Stalingrad.
[modifică] Ultimele luni de viaţă şi dedesul
Aproape toată lumea, inclusiv oponenţii săi, a fost de acord ca a fost un act de cruzime împotriva lui Cernenco, fapta lui Victor Grişin, membru al Politburoului, de a-l aduce din spital pe Secretarul General bolnav de moarte să voteze în alegerile de la sfărşitul anului 1984.
După moartea unui lider sovietic, era obiceiul ca succesorul său să deschidă şi să treacă în revistă obiectele din seiful personal al răposatului. Când Gorbaciov a deschis seiful, a fost găsit un dosar cu acte personale şi un ghemotoc mare de bani înghesuit înauntru. Şi mai mulţi bani au fost găsiţi în biroul său. Nimeni nu a descoperit ce voise Cernenco să facă cu banii.
Datorită perioadei foarte scurte pe care a petrecut-o la conducerea Uniunii Sovietice, există foarte puţine fotografii ale lui. Marea majoritate a fotografiilor sunt alb-negru. O pictură care reprezintă portretul său oficial este considerată cea mai bună iamgine care a rămas de la el.
A fost înmormântat lângă zidul Kremlinului.
| Predecesor: Iuri Andropov |
Secretar General al partidului Comunist al Uniunii Sovietice 1984–1985 |
Succesor: Mihail Gorbaciov |
