Alfabetul limbii engleze
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alfabetul limbii engleze este setul de caractere folosit pentru scrierea limbii engleze actuale. În mare măsură aceste caractere sunt aceleaşi cu cele din alfabetul latin, diferenţa constând în adăugarea în secolul al XVI-lea a literelor U şi J care nu existau în limba latină. Folosirea alfabetului latin pentru scrierea limbii engleze a început în secolul al VII-lea după ce în secolul al V-lea pentru acelaşi scop fusese folosită o variantă a caracterelor rune din vechile limbi scandinave şi baltice.
Tabelul de mai jos cuprinde cele 26 de caractere ale alfabetului actual, împreună cu numele lor în engleză şi cu pronunţia în alfabetul fonetic internaţional (AFI).
| Literă | Nume | AFI |
| A | a | /eɪ/ |
| B | bee | /biː/ |
| C | cee | /siː/ |
| D | dee | /diː/ |
| E | e | /iː/ |
| F | ef, eff | /ɛf/ |
| G | gee | /ʤiː/ |
| H | aitch, haitch | /eɪʧ/, /heɪʧ/ |
| I | i | /aɪ/ |
| J | jay | /ʤeɪ/ |
| K | kay | /keɪ/ |
| L | el | /ɛl/ |
| M | em | /ɛm/ |
| N | en | /ɛn/ |
| O | o | /əʊ/, /oʊ/ |
| P | pee | /piː/ |
| Q | cue | /kjuː/ |
| R | ar | /ɑː/, /ɑɹ/ |
| S | ess, es | /ɛs/ |
| T | tee | /tiː/ |
| U | u | /juː/ |
| V | vee | /viː/ |
| W | double-u | /ˈdʌbəl juː/ |
| X | ex | /ɛks/ |
| Y | wy, wye | /waɪ/ |
| Z | zed, zee | /zɛd/, /ziː/ (a doua variantă doar în engleza americană) |
Iniţial din alfabetul limbii engleze mai făceau parte şi o serie de caractere care în prezent nu se mai folosesc, precum:
- þ (numită thorn) şi ƿ (wynn) proveneau din scrierea runică;
- ð (eth) era o variantă a literei latine d;
- ȝ (yogh) era derivată din g;
- ligaturile w şi æ (ash) apărute prin unirea perechilor vv şi respectiv ae.
[modifică] Vezi şi
- Alfabetul Fonetic Internaţional
- Scriere
- Sunetele limbii engleze
