A
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
A
|
a
|
||||
|
A
|
a
|
||||
| Alfabetul latin | |||||
| A | B | C | D | E | F |
| G | H | I | J | K | L |
| M | N | O | P | Q | R |
| S | T | U | V | W | X |
| Y | Z | ||||
| Caractere derivate | |||||
| Ă | Â | Î | Ş | Ţ | |
Cuprins |
[modifică] A
"A" este fonem; prefix; abreviere şi simbol.
A - este prima literă în alfabetul grec, latin şi-n toate celelalte alfabete derivate din acestea inclusiv alfabetul limbii române: corespunde primului semn al alfabetelor semite, unde valoarea lui este de consoană. Numele grecesc alfa provine direct din feniciană (alph), dobândeşte însă valoare vocalică. Întrucât sunetul a este cel mai înalt (acut) din scara muzicală lingvistică, este poziţionat în vârful piramidei vocalelor; dat fiind că rezonanţa lui „a” nu este nici anterioară nici posterioară (cum ar fi de ex. „i" sau „u") este numit vocală medie.
În limbile neolatine în cele mai multe cazuri „a” îşi păstrează poziţia normală (ex. lactus: română lapte; italiană latte).
Transformarea lui „a” în „o” înaintea lui „l" (de ex. Alutus în Olt);
Transformarea lui „a” în semiconsoana „â”: (de ex. campus; română câmp, canis, câine; panis, pâine);
Transformarea lui „a” în semiconsoana „ă”: (de ex. pastor, română păstor).
De obicei a rămâne şi în poziţia lui atonică (neaccentuată).
[modifică] A (privativ)
A (privativ) – ca prefix al cuvintelor de origine grecească ori clonat modern din greacă sau din alte limbi, indică de cele mai multe ori o negaţie, contrariul, o lipsă: de ex. Normal = lege; anormal. Înaintea vocalelor devine „ab” sau „an” (ex. aberant; analfabet).
[modifică] A (prefix)
A ca prefix derivat din latină corespunde prepoziţiilor „a”, „ad”: (ex. A agrăi a vorbi către, a se adresa cuiva, regionalism din Maramureş).
[modifică] A – abrevieri şi simboluri
A – abrevieri şi simboluri.
- în astronomie: A – indică o clasă spectrală de stele subîmpărţită în 10 subclase: de la „A0” până la „A9”.
- în epigrafie: în Roma antică „A” era şi înseamnă abrevierea prenumelui „Aulus”; în epoca imperială, abrevierea lui „Augustus” şi a lui „Augustalis”.
La votările din tribunalele romane „A” era abrevierea lui „absolvere”, ca să arate achitarea.
- în filosofie: „A” desemna universalele (propoziţiile universal afirmative = universaliter asserit; de ex. „toţi oamenii sunt muritori”. În schemele silogismelor este marcat/indicat cu „A”.
Cu formula „A=A” se esprimă principiul identităţii; cu formula „A=nonA”, principiul contradicţiei.
- în fizică: „Å” este simbolul unităţii de lungime angstrom, folosit pentru măsurarea lungimii de undă; litera „a” (mic) este simbolul ariei (ex.: a=100m2); „A” este simbolul amperului, unitatea de măsură a intensităţii curentului electric.
- în fizica nucleară: „A” este simbolul numărului de masă.
-în termodinamică:
