Republica Sovietică Socialistă Uzbekă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Republica Sovietică Socialistă Uzbekă Ўзбекистон Совет Социалистик Республикаси
(În detaliu) (În detaliu)
Deviza de stat: în limba uzbekă:Бутун дунё пролетарлари, бирлашингиз! Proletari din toate ţările, uniţi-vă!
Capitala	Samarkand Taşkent (din 1930)
Limbile oficiale	Limba uzbekă şi limba rusă.
Preşedintele Sovietului Suprem	Islom Karimov (în momentul proclamării independenţei)
Constituită În cadrul URSS:  - din  - până	27 octombrie 1924 13 mai 1925 1 septembrie 1991
Suprafaţa  - Totală  - Apă (%)	Pe locul al 5-lea în cadrul URSS 447.400 km² 4,9%
Populaţia  - Totală (1989)  - Densitatea	Pe locul al 3-lea în cadrul URSS 19.906.000 44,5/km²
Moneda	Rubla (Сўм )
Ora locală	UTC + 5
Imnul naţional	Imnul RSS Uzbece
Notă: Conform constituţiei, toate limbile erau egale. Totuşi, limba rusă era considerată limba de comunicare interetnică, astfel limba uzbekă era pusă intr-o situaţie dezavantajoasă..

Republica Sovietică Socialistă Uzbekă a fost numele dat Uzbekistanului cât timp a fost parte a Uniunii Sovietice.

În 1924, frontierele teritoriilor din Asia Centrală au fost schimbate de-a lungul graniţelor etnice determinate de Comisarul Poporului pentru Naţionalităţi I. V. Stalin, la ordinul lui Lenin. RSSA Turkestan, Republica Populară Buharan şi Republica Populară Horezmian au fost desfiinţate, iar teritoriale au fost împărţite în cinci republici sovietice separate, una dintre ele fiind RSS Uzbekă. În anul următor, RSS Uzbekă a devenit una dintre republicile constituente ale URSS-ului.

RSS Uzbekă cuprindea până în 1929 şi RSSA Tadjikă, an în care Tadjikistanul a fost ridicat la un statut egal cu cel al celorlalte republici unionale. În 1930, capitala a fost mutată de la Samarkand la Taşkent. În 1936, teritoriul RSS Uzbece a fost mărit prin absorbţia RSSA Karakalpak, pânăîn acel moment parte a RSS Kazahă. Teritorii mai mici au fost schimbate între Kazahstan şi Uzbekistan după încheierea celui de-al doilea război mondial.

În 1928, a fost declanşat procesul de colectivizare a agriculturii, încheiat pe la mijlocul deceniului al patrulea.

În perioada 1937-38, în timpul epurărilor staliniste, mai mulţi cetăţeni uzbeci au fost executaţi sau trimişi în lagărele de muncă ale Gulagului. Printre cei care au fost judecaţi şi executaţi pentru acuzaţii false de naţionalism a fost şi cel dintâi premier Faizullah Hojaev.

În timpul celui de-al doilea război mondial, numeroase unităţi industriale au fost mutate din zona primejduită din vestului Uniunii Sovietice în RSS Uzbekă. Un mare număr de ruşi, ucrainieni şi persoane de alte naţionalităţi au fost strămutaţi odată cu instalaţiile şi fabricile mutate, ceea ce a dus la schimbarea compoziţiei etnice a republicii. Compoziţia etnică a Uzbekistanului a fost şi mai mult modificată în urma politicii staliniste de deportare a unor întregi etnii suspectate colaboraţionism cu puterile Axei. Printre aceşti deportaţi s-au aflat coreenii, tătarii din Crimeea şi cecenii.

În timpul guvernării sovietice, islamul a devenit principala ţintă a luptei ateiste a autorităţilor comuniste. Guvernul a închis numeroase moschei şi şcoli religioase, clădirile fiind transformate în muzee ale ateismului sau dându-li-se alte folosinţe seculare. Uzbecii care au rămas musulmani practicanţi au fost declaraţi naţionalişti, unii dintre ei fiind închişi sau executaţi. Pe de altă parte, guvernarea comunistă a dus la eliminarea analfabetismului, chiar şi în zonele îndepărtate rurale.

În domeniul agriculturii, una dintre cele mai importante şi mai catastrofale schimbări a fost iniţiativa din deceniul al şaptelelea de creştere substanţială a producţiei de bumbac a ţării. Apa necesară pentru irigaţii a fost luată din râul Amu Darya, ceea ce a dus la dezastrul ecologic din Marea Aral.

Partidul Comunist Uzbek a deţinut monopolul politic în republică până în 1990. Primul secretar al partidului a fost în cea mai mare parte a timpului un etnic uzbec. Printre cei mai longevivi conducători s-a numărat Şarof Raşidov (1959 – 1983). Islom Krimov, succesorul lui Raşidov la conducerea Partidului Comunist Uzbec, a devenit liderul comuniştilor rebotezaţi ca Partidul Democratic al Poporului (PDP), fiind numit preşedinte al RSS Uzbece în 1990.

Pe 1 septembrie 1991, ţara şi-a schimbat numele în Republica Uzbekistan, râmânând în mod formal parte a URSS-ului până pe 26 decembrie 1991. După prăbuşirea Uniunii Sovietice, Uzbekistanul a devenit o republică independentă. Karimov este în continuare preşedintele republicii.

Republicile Uniunii Sovietice
RSS Armenească | RSS Azerbaidjană | RSS Belarusă | RSS Estonă | RSS Georgiană | RSS Kazahă | RSS Kirghiză | RSS Letonă | RSS Lituaniană | RSS Moldovenească | RSFS Rusă | RSS Ucrainiană | RSS Uzbekă | RSS Tadjikă | RSS Turkmenă RSS Karelo-Finnică (1940-56) | RSS Transcaucaziană (1922-36)

[[Category:Republici sovietice