Originile românilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Românii sunt o naţiune care vorbeşte limba română (limbă romanică) şi care trăiesc în centrul şi estul Europei. Originile românilor sunt de o lungă vreme disputate, existând mai multe teorii:

Cuprins

1 Romanizarea dacilor
2 Dacii vorbeau o limbă apropiată de latină
3 Migraţie din sud
4 Izvoare Istorice

[modifică] Romanizarea dacilor

După ce romanii au cucerit Dacia în 106, un proces de "romanizare" a populaţiilor locale a avut loc, dacii adoptând limba şi obicieiurile latine. Aceasta este teoria clasică a continuităţii daco-române, acceptată de majoritatea istoricilor români.

Argumente pentru:

Colonizarea extensivă a Daciei
Coloniştii proveneau din diferite provincii ale Imperiului Roman, neavând o limbă comună decât latina. În acest mediu multi-etnic, Latina fiind singura limbă de comunicare, ar fi obţinut rapid poziţia dominantă. (Istoria Americii dispune de exemple similare)

Argumente împotrivă:

Timpul scurt de ocupaţie (doar 165 de ani)
Romanii au cucerit doar o mică parte a Daciei (o parte din Transilvania şi Oltenia).
Majoritatea coloniştilor veneau din provincii îndepărtate ale Imperiului Roman şi nu ar fi putut vorbi o limbă atât de apropiată de latina literară precum româna.
După retragerea romană, un trib dac (carpii - trăind în Moldova) a recucerit teritoriile abandonate şi probabil a reimpus limba lor.

[modifică] Dacii vorbeau o limbă apropiată de latină

Această teorie spune că dacii vorbeau o limbă destul de apropiată de latină ca romanizarea să aibă loc foarte rapid.

Argumente pentru:

Se crede că latinii au ajuns în peninsula Italică în jurul anului 1000 Î.Ch. plecând din această regiune.
Gramatica română prezintă anumite caracteristici ale latinei clasice care nu se mai găsesc în altă limbă romanică
În basoreliefurile de pe columna lui Traian din Roma, discuţiile între daci şi romani se poartă fără translator
Teritoriul ocupat de romani (Dacia Romană) este mic în comparaţie cu cel locuit de daci (Dacia Magna) şi totuşi limba română este unitară pe tot cuprinsul ei.
Timpul scurt de ocupaţie romanică (165 de ani)
În timpul ocupaţiei şi după aceea, geţii liberi au provocat numeroase pagube garnizoanelor romane, deci nici vorbă de convieţuire paşnică.
Administraţia, aflată în oraşe, care vorbea latina, nu intra în contact direct cu satele dacilor.
Legiunile romane erau alcătuite din oameni aduşi din întreg imperiul Roman, e prea puţin probabil ca aceştia să fi vorbit o latină literară pentru a-i educa pe băştinaşi.
Limba învăţată de copii este cea maternă. Este de presupus că până şi în cadrul căsătoriilor mixte, urmaşii învăţau limba pământului.
Cu toate că alte popoare au stat mai mult ca dacii sub stăpânire romană, totuşi nu şi-au însuşit limba latină (vezi exemplul Britaniei - 400 ani). În altă ordine de idei, nici o altă naţiune nu şi-a uitat brusc limba, în decurs de 2-3 generaţii, pentru a învăţa alta la perfecţie, cum se presupune că s-a întâmplat în cazul dacilor.
Unii istorici antici menţionează că limba dacilor ar fi fost o latină vulgară.
Multe cuvinte româneşti au forme asemănătoare cu corespondentele lor din limba sanscrită, aceasta din urmă fiind o limbă indo-europeană mai veche decât latina şi daca. Se presupune că aceste cuvinte au fost moştenite direct, şi nu prin intermediul romanilor.

Argumente împotrivă:

Nici o sursă antică nu spune că limba dacilor ar fi apropiată de latină.
Cuvintele de origine geto-dacă rămase în limba română nu seamănă cu cele din limbile de orgine latină. De exemplu: cuvinte ca varză, viezure etc. sunt complet diferite de cuvintele care numesc acelaşi lucru în limbile latine.
În toate ţările locuite de neamuri tracice, populaţia de origine tracică a fost asimilată cu repeziciune, este vorba de triburile tracice din Turcia, de tracii din Grecia, de tracii din Bulgaria, cei din România, din fostele republici iugoslave, de tracii din Ucraina şi cei din Ungaria.

[modifică] Migraţie din sud

O populaţie romanică ar fi venit din sud în timpul Evului Mediu şi s-ar fi stabilit în Dacia. Alţi istorici au teoria că toţi dacii au fost ucişi în bătăliile pentru Dacia, dar nu este în general acceptată pentru că romanii nu au cucerit tot teritoriul dacilor. Această teorie este în general susţinută de istoricii maghiari.

Argumente pentru:

Anumite cuvinte comune cu albaneza, de origine tracică sau ilirică.
Vlahii/Aromânii care trăiesc la sud de Dunăre, vorbesc un dialect al Românei.
Nu există urme de influenţă teutonică în română, deşi în secolele V şi VI, Dacia era locuită şi de triburi teutonice.
Nu sunt dovezi scrise care să confirme prezenţa unor populaţii romanice în Dacia între evacuarea romană şi secolul X.

Argumente împotrivă:

Dacii erau un trib tracic, aşa că e posibil ca acele cuvinte să provină din limba dacă.
Limbile slavice au exercitat o influenţă importantă asupra românei. Dar studiile lingvistice arată că acele limbi erau dialecte ale bulgarei-macedonenei. Dacă românii ar fi trăit în nordul Albaniei, atunci influenţa ar fi fost din partea sârbei. Iar regiunile la est şi la sud de Albania erau vorbitoare de greacă şi nu de latină în Imperiul Roman.
În română lipsesc împrumuturi greceşti pentru termeni religioşi, Ortodoxia fiind adusă de slavi, deci era o zonă slavică între Grecia şi români
Româna e foarte diferită de limba dalmată, deci s-au dezvoltat în regiuni diferite.
Toponime dace păstrate (nume de râuri Samus - Someş, Marisia - Mureş, Porata - Prut, etc; nume de oraşe: Petrodava - Piatra Neamţ, Varadia - Oradea)
O cronică ungurească din secolul XI afirmă că atunci când maghiarii au sosit în Panonia, zonele învecinate erau locuite de vlahi (români).
Nici o cronică medievală nu menţionează vreo migraţie de oameni cu origine romanică din Balcani înspre România.