Motocicletă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Motocicleta este un vehicul motorizat cu două roţi. Asemenea bicicletei, stabilitatea unei motociclete în mişcare este dată în principal de forţele giroscopice ce acţionează asupra roţilor vehiculului.
Cuprins |
[modifică] Construcţie
[modifică] Cadru
Cadrul (şasiul) motocicletei este realizat prin sudură, din ţevi de aluminiu sau oţel. Motocicletele moderne folosesc motorul ca structură de rezistenţă a şasiului. Rezervorul de combustibil este plasat de obicei deasupra motorului, întâlnindu-se însă motociclete cu rezervorul sub şa sau integrat în şasiu. Jenţile pot fi spiţate sau realizate în întregime din aluminiu, aliaje speciale sau fibră de carbon.
La exterior, cadrul este cel mai adesea acoperit de carene din material plastic, în întregime sau parţial.
[modifică] Suspensii
Cea mai răspândită configuraţie pentru suspensia roţilor la motociclete constă în două amortizoare telescopice pentru roata faţă si un amortizor pentru bascula în care este montată roata spate. Amortizoarele sunt hidraulice sau cu gaz. Recent, acestea sunt montate cu tubul interior la capătul dinspre roată (furca "upside-down") pentru a reduce inerţia ansamblului şi a îmbunătăţi comportamentul pe drum denivelat.
Variante mai puţin tradiţionale se întâlnesc la choppere şi motocicletele BMW. Sistemul telelever folosit de BMW asigură o stabilitate mai mare a motocicletei la frânare.
Funcţionarea şi ajustarea corectă a suspensiei este esenţială pentru controlul motocicletei, în special la viraje.
[modifică] Frâne
Motocicletele dispun de două sisteme de frânare independente. Frâna roţii faţă este acţionată de un levier situat în partea dreaptă a ghidonului, iar frâna roţii spate este comandată de o pedală situată lângă scăriţa din dreapta. Toate motocicletele moderne dispun de unul sau două discuri de frână la roata faţă si un disc la roata spate. Motocicletele mai vechi folosesc frâne cu tambur la roata spate. Acţionarea frânelor este hidraulică in majoritatea cazurilor.
Frâna cea mai importantă este frâna roţii faţă, care preia intre 70 şi 100% din capacitatea de frânare pe o suprafaţă aderentă, datorită transferului de greutate. Proporţia diferă şi în funcţie de tipul motocicletei.
Sisteme de tip ABS si de repartizare a forţei de frânare pe cele două roţi se pot întâlni la unele motociclete.
[modifică] Motor
Propulsia motocicletei este asigurata de un motor cu ardere interna, în doi sau patru timpi. Prototipuri şi serii limitate de motociclete cu motor diesel există, dar nu sunt răspândite. Capacitatea cilindrică a motoarelor de motocicletă este situată între 50cc şi 2000cc. Motoarele în doi timpi sunt mai des întâlnite la motocicletele vechi sau la cele de performanţă (un motor în doi timpi genereaza mai multă putere decât unul în patru timpi de aceeaşi cilindree).
Configuraţiile întâlnite sunt foarte variate: monocilindru, doi până la şase cilindri în V, doi până la patru cilindri în linie, montaţi transversal sau longitudinal, doi cilindri orizontali opuşi, etc.
Puterea dezvoltată de motor variază în funcţie de tipul motocicletei, de la 20-30 CP până la peste 200 CP. Motocicletele sportive de serie, accesibile publicului larg, pot avea un raport putere/greutate supraunitar.
[modifică] Transmisie
Ambreiajul motocicletelor este de obicei de tipul umed, cu ungere în baia de ulei sau separată. Ambreiajul de tip uscat este şi el destul de raspândit. Cutia de viteze are cinci sau şase trepte de multiplicare.
Transmisia finală cea mai răspândită este cu lanţ, mai rar cu cardan sau curea de transmisie.
[modifică] Tipuri de motociclete
[modifică] Motociclete de stradă
Categoria cea mai răspândită, înglobează multe tipuri de motociclete.
[modifică] Standard/Naked
Aceste motociclete sunt destinate preponderent mediului urban şi au o formă clasică, generică. Acest tip de motocicletă este recomandat începătorilor, deoarece sunt manevrabile şi în majoritatea cazurilor nu au motoare foarte puternice ...
[modifică] Cruiser
Motociclete destinate plimbărilor lungi, în afara oraşelor. Şaua joasă, ghidonul lat şi un motor de cilindree mare, optimizat pentru cuplu maxim la turaţii mici arată că accentul este pus în principal pe confortul motociclistului şi mai putin pe performanţele sportive.
[modifică] Chopper
Adevarate bijuterii, chopperele sunt motociclete modificate de proprietar pentru satisfacerea gustului său estetic. Un chopper e o motocicletă joasă, cu cadrul alungit şi furca roţii este mult mai înclinată. Motoarele folosite sunt preluate de pe cruisere (Harley Davidson).
[modifică] Sport
Aceste motociclete sunt optimizate pentru viteza si performante sportive, asemănătoare motocicletelor de curse din care sunt derivate. Folosesc motoare puternice de turatie mare, au carene in jurul cadrului pentru reducerea rezistenţei la înaintare, frâne puternice şi impun motociclistului o poziţie specifică, cât mai ascuns în spatele parbrizului si carenelor.
[modifică] Touring
Motociclete destinate parcurgerii unor distanţe mari. Spre deosebire de cruisere, acest tip de motociclete prezintă şi caracteristicile unei motociclete sport.
[modifică] Motociclete pentru teren accidentat
[modifică] Enduro
Destinate exclusiv deplasărilor în teren accidentat. Nu sunt dotate cu faruri şi semnalizatoare, circulaţia lor nefiind permisă pe drumurile publice. Pot fi recunoscute după silueta înaltă, garda mare la sol, roata faţă mai mare şi cauciucurile cu crampoane. Cele destinate exclusiv deplasarilor în teren accidentat si care nu sunt dotate cu far si semnalizatoare sunt Cross cele care au far si sunt inmatriculabile sunt enduro.
[modifică] Dual Sport
Denumite si soft-enduro sau touring-enduro aceste motociclete sunt un hibrid între motocicletele touring şi cele enduro. Sunt adaptate atât ieşirilor în teren accidentat cât şi şoselelor.
[modifică] Motociclete de competiţie
[modifică] Cross
Asemănătoare motocicletelor enduro, sunt folosite în competiţiile de motocross, pe trasee de pământ special amenajate cu obstacole şi trambuline.
[modifică] Dirt-track
Motociclete foarte simple, fără cutie de viteze şi frâne (!), cu care se concurează pe piste ovale special amenajate.
[modifică] Superbike
Motociclete sportive de 1000cc, derivate din modele de serie puternic modificate de constructori. Această clasă oferă un bun prilej constructorilor de a prezenta modelele de serie pe care le vând.
[modifică] Supersport
Similar clasei superbike, motocicletele supersport sunt modele de serie de capacitate cilindrică mai mică şi cu mai multe restricţii asupra modificărilor ce pot fi făcute pentru a le putea înscrie în competiţie.
[modifică] Supermoto
Aceste motociclete sunt un hibrid între motocicletele de viteză pe circuit şi cele de cross. Concurează pe trasee mixte de cross cu asfalt.
[modifică] Altele
[modifică] Scuter
Scuterele sunt motociclete de mici dimensiuni, dotate cu transmisii automate, motoare de putere mica si roti tipic mai mici decat motocicletele. Scuterele sunt populare ca mijloace eficiente si ieftine de transport in aglomerarile urbane.
[modifică] Moped
Mopedul (ciclomotor) este un hibrid intre bicicleta si motocicleta. Un moped se poate deplasa fie cu ajutorul pedalelor, fie cu ajutorul unui mic motor (sub 50cc). Conducerea lui pe drumurile publice nu necesita permis de conducere.
[modifică] Conducerea motocicletei
[modifică] Comenzile
Comenzile motocicletei sunt amplasate pe ghidon şi în apropierea scăriţelor pentru comenzile acţionate de picior, astfel: ambreiajul este comandat de un levier în partea stânga a ghidonului; manşonul acceleraţiei este plasat în dreapta, alături de levierul frânei faţă; frâna spate este comandată de picior, printr-o pedală situată în partea dreaptă; piciorul stâng comandă pedala schimbătorului de viteze.
Cutia de viteze este secvenţială, cu punctul mort între treptele 1 si 2.
[modifică] Particularităţi
În comparaţie cu autoturismele, conducerea motocicletelor prezintă o serie de particularităţi:
- datorită masei reduse, raportul putere/greutate este net în favoarea motocicletelor, ceea ce explică acceleraţiile mult mai rapide de care acestea sunt capabile
- în timpul abordării unui viraj, un motociclist se află în imposibilitatea practică de a frâna, fără să rişte pierderea controlului vehiculului deoarece aderenţa cauciucurilor este împărţită între tracţiune şi forţa laterală (centripetă)
- la viteze mici (sub 15-20 km/h), schimbarea direcţiei de mers se face prin orientarea ghidonului în direcţia dorită. La viteze mai mari motociclete, ca şi bicicletele, contra-virează. Rotirea ghidonului spre dreapta are ca efect înclinarea şi schimbarea direcţiei de mers spre stânga, şi invers. Acest lucru se datorează geometriei sistemului de direcţie şi parţial forţelor giroscopice ce acţionează asupra roţilor
- datorită repartiţiei greutăţii pe axa roţii faţă în cazul unei frânări puternice, o motocicletă poate frâna, în general, într-un spaţiu mai mic decât un autoturism. Acest lucru este valabil doar dacă motocicleta este verticală (se deplasează în linie dreaptă) şi suprafaţa de rulare este aderentă; în orice altă situaţie, motocicleta este net dezavantajată
- blocarea roţilor la frânare nu are ca efect doar reducerea eficienţei frânei; efectul giroscopic se pierde dacă roţile nu se învârt şi odată cu el se pierde şi stabilitatea motocicletei. De aceea, frânarea de urgenţă este mult mai dificilă decât la un autoturism, blocarea roţilor ducând cel mai adesea la pierderea controlului motocicletei.
