Montezuma al II-lea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Montezuma al II-lea (1466 – 1520) ("huey tlatoani") a fost ultimul conducător independent aztec. A condus o mare parte din ceea ce este acum Mexicul din ajunul cuceririi spaniole. Când a venit la putere, imperiul aztec era format din oraşe-state semiindependente. Montezuma şi-a petrecut mult timp din stăpânire pentru a-şi consolida autoritatea asupra oraşelor-state şi să centralize statul aztec.
Temându-se de trădarea nobililor care l-au servit pe predecesorul său, Montezuma I i-a înlocuit pe mulţi dintre ei cu proprii lui oameni, începând astfel o reformă administrativă. A făcut astfel încât sa fie mai dificil pentru oamenii de rând să atingă poziţii nobiliare, dându-le noi privilegii, astfel încât a creat o curte bogată şi generoasă al cărui ritual şi ceremonie i-au accentuat statutul semidivin.
La sosirea spaniolilor în Mexic, în 1519, Montezuma nu şi-a dat seama de adevăratele lor intenţii. Tulburat de apariţia lor ciudată, de o mai veche profeţie aztecă şi de abilitatea spaniolilor în luptă - au învins oraşe care le-au rezistat aztecilor- Montezuma a adoptat o rezistenţă făţişă care a condus atât la capturarea şi moartea sa, cât şi la căderea imperiului.
