Aztec
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aztecii au aparut în Valea Mexicului în secolul XIII migrând dinspre nord. Numele lor înseamnă „cineva care vine din Aztlán“ în limba vorbită de ei (Nahuatl). Aztlán este legendara ţară la nord de Mexic din care se pare că a migrat acest popor.
Din legendele lor, din care puţine s-au păstrat, majoritatea operelor fiind distruse de preoţii spanioli, ei porniseră această migrare la sfatul zeului lor suprem, Huitzlipochli. Fiind influentaţi de cultura toltecă, cu care iau contact timp de optzeci de ani, aztecii ajung pe malurile lacului Texcoco sub conducerea lui Mextili - de unde şi numele de mexicani atribuit acestui popor. Pe o insulă a acestui lac au infiintat orasul Tenochtitlan, unul din cele mai stralucitoare orase ale Americii precolumbiene.
Federaţia pe care au format-o înaintea descoperirii lor de către europeni cuprindea cea mai mare parte a Americii Centrale. Ultimul conducator aztec a fost Montezuma al II-lea care a fost ucis din greşeală de catre oamenii săi în urma unei revolte contra spaniolilor.
Aceştia au cucerit Mexicul între 1519-1521 sub conducerea lui Hernando Cortez, aceasta fiind şi prima oară când a fost debarcat calul pe continentul american.