Limbi japonice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Limbile japonice, avînd ca reprezentant principal limba japoneză, sînt o familie de limbi vorbite în Japonia şi o serie de insule din această regiune a Pacificului. Se presupune că aceste limbi au provenit dintr-o limbă comună, numită limba proto-japonică. În privinţa relaţiei dintre aceasta din urmă cu alte limbi teoriile sînt multiple şi se confruntă cu lipsa de dovezi şi argumente definitive.

• Cea mai plauzibilă teorie susţine existenţa unei legături cu limba dispărută numită goguryeo. La aceasta, unii adaugă şi ipoteza că limbile japonice şi limba goguryeo fac impreună parte dintr-o familie mai largă, numită a limbilor fuyu, care ar mai include şi alte limbi dispărute, foarte sărace în dovezi, cea vorbită de populaţia fuyu din nordul Manciuriei şi cea vorbită în vechiul regat Baekje din sud-vestul peninsulei coreene.

• O altă teorie propune o înrudire între limbile japonice şi limba coreeană modernă, şi este susţinută de similarităţile indiscutabile dintre gramaticile celor două, deşi pe plan lexical există foarte puţine asemănări, cu excepţia vocabularului comun împrumutat din limba chineză. Susţinătorii teoriei limbilor fuyu în general nu includ limba coreeană în această familie.

• O teorie foarte controversată este cea a limbilor altaice, care susţine că limbile japonice, limba coreeană, limbile fuyu şi goguryeo (sau numai o parte din ele) fac parte din familia limbilor altaice. Studiile de natură lexicală au arătat că dintre limbile nejaponice, limbile japonice se aseamănă în cea mai mare măsură cu limba uyghur, membră a familiei limbilor turcice.

Pe de altă parte se poate afirma că similarităţile dintre toate aceste limbi nu sînt dovezi clare de înrudire, ci pot fi simpla urmare a unei convieţuiri pe o perioadă de mii de ani în acestă zonă geografică a Asiei, ceea ce a putut duce la un Sprachbund (apariţia de elemente lingvistice comune în limbi de origini diferite, ca urmare a învecinării geografice).

Limbile japonice sînt:

• Diversele dialecte ale limbii japoneze:
  • Japoneza răsăriteană, reprezentată de graiurile din Aogashima (Tokio), Hachijōjima (Tokio), Minamidaitō (Okinawa), Kitadaitō (Okinawa) şi alte cîteva insule;
  • Japoneza apuseană, formată din dialectele vorbite în insulele principale ale arhipelagului Japoniei:
    • Dialectele Japoniei de est, vorbite în Kantō şi la est de acesta;
    • Dialectele Japoniei de vest, vorbite în Kansai şi la vest de acesta;
• Limbile ryukyuane:
  • Amami:
    • Dialectele din nord: Tanegashima, Yakushima, Ōshima de nord;
    • Dialectele din sud: Ōshima de sud, Yoron;
  • Limba okinawană:
    • Dialectul Kunigami (okinawana de nord);
    • Dialectul Ie;
    • Dialectele din centru-sud (okinawana standard): dialectul insulei principale şi cel din Shimajiri, la vest de insula principală, deşi pentru acesta din urmă relaţiile lingvistice sînt neclare.
  • Miyako: dialectele Miyako şi Irabu;
  • Yaema: Ishigaki, Iriomote, Taketomi;
  • Yonaguni.