Kyudo
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Kyudo, calea arcului, este una dintre cele mai vechi şi mai respectate arte marţiale japoneze. Arcul japonez a fost utilizat în luptă între secolele al XII-lea şi al XVI-lea. În timpul numeroaselor războaie din primele secole ale istoriei Japoniei, samuraii aparţinând diverselor şcoli (ryu) au dezvoltat o tehnică de tir cu arcul (kyujutsu), utilizând arcuri de mărimi şi forme diferite, săgeţi cu vârfuri de modele variate. Războiul Gempei (1180 -1185) reprezintă apogeul utilizării arcului pe câmpul de bătălie. La 25 august 1543, trei portughezi debarcă pe insula Kyushu, înarmaţi cu muschete. Locul arcurilor este luat de armele de foc.
În prezent, kyudo se practică pentru perfecţionare fizică, morală şi spirituală. Arcul utilizat în kyudo, numit yumi şi are lungimea cuprinsă între 2,20 m (pentru un arcaş cu o înălţime sub 1,50 m) şi 2,45 m (pentru arcaşi de peste 2,10 m). Materialul tradiţional este lemnul de bambus (mai fragil şi necesitând îngrijire), dar se utilizează şi materiale sintetice. Priza este asimetrică, în treimea inferioară a arcului, pentru a permite tirul de pe cal sau îngenuncheat. Cu toate că este mai puţin funcţional decât arcurile scurte, compozite, arcul de kyudo este îndrăgit de arcaşi pentru simplitatea sa, aproape primitivă, materialul natural şi frumuseţe. Săgeţile (ya) pot fi confecţionate din bambus, aluminiu sau firbră de carbon. Pentru corzi se folosesc materiale naturale sau sintetice. Sunetul produs de coardă în momentul eliberării săgeţii se numeşte tsurune şi este un criteriu de evaluare a măiestriei arcaşului. În kyudo, arcul şi săgeata sunt obiecte venerate (tempyo), investite cu spiritualitate şi tratate cu respect.
Ţinuta standard de antrenament este compusă din keikogi (în partea superioară a corpului), hakama (în partea inferioară), obi (centura), tabi (şosetele albe cu degetul mare separat) şi zori (sandalele japoneze), folosite pentru deplasarea în afara dojo-ului. De la dan 4, practicanţii poartă kimono, ale cărui texturi şi culori adaugă frumuseţe şi farmec ceremoniei tirului cu arcul.
