Jan Hus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jan Hus (1369 -1415) reformator ceh al religiei născut probabil în Husinec care a contribuit la dezvoltarea limibii literare cehe, murind pentru ideile lui ca martir ars pe rug.
Cuprins |
[modifică] Studii şi activitate
Tatăl lui Jan Hus a fost cărăuş, cu toate că provine dintr-o familie modestă, Jan Hus urmează Şcoala Latină in Prahatice şi studiază din anul 1386 în Praga la Universitatea Karl, obţinând la absolvirea studiului gradul de "Magister Artium". Ca profesor predă limba cehă literară, stabilind reguli de scriere a limbii cehe literare. Prin intermediul lui Hieronymus din Praga a cunoscut Jan Hus operele profesorului de teologie din Oxford John Wyclif opere care-l încântă în mod deosebit pe Hus. Nobili cehi după căsătoria sorei regelui Wenzel (Venţel), Anne von Böhmen, cu Richard II. von England în (1382) aduc la Praga opere de-a lui John Wyclif acestea fiind opere teologice dar şi o critică la adresa clerului englez care era solicitat să renunţe la avuţie, influenţă şi putere politică, reîntorcându-se la o viaţă modestă şi morală. Jan Hus care în anul 1400 studiază teologie şi devine preot în anul 1401 ajungând decanul Facultăţii de Filozofie. În anul 1402 devine profesor cu funcţia de rector la Universitatea din Praga unde a predat din anul 1409 până în anul 1410 teolgie şi filozofie. Reuşeşte să convingă regele Wenzel aprobarea actului Decretul Kuttenberg decret care admite majoritatea cehilor la Universitatea Karl (Carol).
[modifică] Influenţa sa ca preot şi predicator
Din 1402 predicile lui în Capela Betlehem din Praga sunt în limba cehă, la fel şi cântecele corale din timpul slujbei. Jan Hus devine foarte popular, fiind şi preotul reginei Sophie. Hus a predicat o viaţă severă, morală şi plină de virtuozitate, condamnând uşurinţa, luxul şi moda, acestea din urmă au determinat nemulţumirea unora ca: cizmari, bijutieri, croitori, cârciumari. Înfluenţat de învăţătura lui Wyclif, critică lăcomia şi viaţa de desfrâu a clerului, proprietăţile, avuţiile lumeşti ale bisericii. A luptat neobosit şi înflăcărat pentru reformarea bisericii, a militat pentru libertatea gândirii, şi introducerea limbii cehe în slujbele bisericeşti, recunoscând numai biblia ca o autoritate supremă în credinţa creştină, nerecunoscând papa ca persoană "ce nu greşeşte". Aflând de conţinutul predicilor lui, în anul 1408 episcopul din Praga îi suspendă dreptul de a predica, fiindu-i interzis de a mai ţine slujbe religioase. El nu respectă aceste interdicţii în predicile sale critică mai departe clerul bisericesc şi chiar a papei, reuşind într-un timp scurt să obţină simpatia majorităţii populaţiei din Boemia. Episcopul din Praga ca să obţină sprijinul de la Roma recunoaşte papa Alexander V (fiind în acel timp trei candidaţi pentru funcţia de papă), astfel obţine o "Bulă papală" (9. mai 1410) prin care se pretinde să fie înmânate lucrările lui Wyclif, episcopului şi înterzicerea propagării acestor idei, precum şi înterzicerea predicilor în afara bisericii. Din ordinul episcopului sunt arse peste 200 de manuscripte de-a lui Wyclif, şi Jan Hus este denunţat Romei. Reprezentanţi a lui Hus au încercat zadarnic apărarea ideilor lui în Roma. În anul 1410 papa Johannes XXIII excomunică pe Jan Hus, iar în anul 1411 excomunicatul este alungat din Praga, ceeace a provocat nemulţumiri şi revolte în oraş. Prin protejarea lui de către rege şi mulţumită revoltelor maselor, poate el încă un an să ţină predici. El condamnă în afară de cruciade şi bula papală unde iertarea păcatelor se realiza plătind bani bisericii, dar acum el este nevoit să se refugieze în afara oraşului.
[modifică] Jan Hus şi sentimentul naţional
În acel timp Boemia aparţinea ca "Territorium" german cu o populaţie numeroasă de naţionalitate cehă, discursurile lui fiind interpretate, că ar fi fost îndreptate nunumai împotriva clerului german ci împotriva germanilor. Aceasta explică şi ura husiţilor faţă de germani în general, aceste predici ale lui nefiind însă destul de clare. Tensiunea dintre naţionalităţile germane şi cehe se amplifică, când 1000 de studenţi germani părăsesc Praga după aprobarea "Decretului Kuttenberg" şi alcătuiesc "Universitatea Leipzig", scăzând prin aceasta din importanţa universităţii din Praga în Europa de atunci. Jan Hus s-a refugiat (1412-1414) în Boemia de sud în Ziegenburg şi în cetatea Krakovec Boemia centrală. În perioada refugiului său a scris mai multe lucrări în limba cehă, realizând o limbă literară cehă, contribuind la traducerea bibliei şi a vechiului testament (1413) în lucrarea Postila. Deaorece papa Johannes XXIII porneşte o nouă cruciadă împotriva oraşului Neapole şi promite iertarea păcatelor celor care participă la această cruciadă. Jan Hus aflând aceasta porneşte din nou în ofensivă prin discursurile sale, în Praga izbucnesc revolte noi.Hus străbate Boemia ca predicator, mase mari de localnici se alătură lui.
[modifică] Consiliul din Constanţa
În anul 1413 scrie Hus lucrarea De Ecclesia (despre biserică) prin care arată părerea lui despre ierarhie, şi că numai Isus poate să fie călăuzittor şi conducător în credinţă. Această afirmaţie este citată de acuzatorii lui în Constanţa (pe malul lacului Boden) din (Germania şi Elveţia). Deoarece regele german Sigismund i-a asigurat lui Jan Hus drum liber la dus şi întors atestată la 18 octombrie 1414 printr-o scrisoare oficială. S-a hotărât Hus să-şi prezinte şi să apere personal, ideile sale în faţa reprezentanţilor clerului. La data de 3 noiembrie soseşte în Constanţa unde este imediat arestat, primind locuinţa unui prelat bisericesc. Sigismund aflând de arestarea sa ameninţă mânios, că părăseşte consiliul, el este absolvit de aceasta motivând că afirmaţiile eretice ale lui Hus nu sânt de competenţă lumească (regală) ci de cea bisericească. Hus ajunge la sfârşit în cetatea Gottlieben pe Rin aparţinând episcopului din Constanţa , unde ca deţinut este prost întreţinut şi hrănit, bolnav fiind încătuşat şi noaptea la un perete în apropierea gropii cu fecale. La data de 4. mai 1415 excomunică Consiliul Wyclif şi ideile lui, operele lui fiind arse, deoarece el a murit în urmă cu 30 de ani osemintele lui sunt condamnate să fie arse, peste zece ani se şi realizează aceasta. În mănăstirea franciscană este adus Hus la 5 iunie 1415, unde va petrece ultimele sale săptămâni de viaţă, fiind de aici dus în Refektorium unde este interogat (5. – 8. iunie). Nu i se acordă posibilitatea de apărare a ideilor lui, ci se pretinde numai o retragere şi dezminţire a tuturor afirmaţiilor sale eretice, ceea ce el refuză în mod repetat. La data de 6 iulie 1415 este condmnat de Consiliu ca eretic cu arderea pe rug pentru afirmaţiile sale. La aceaşi dată este ars reformatorul ceh, împreună cu manuscriptele sale, cenuşa lui fiind împrăştiată în Rin. Astazi, o piatră funerară, aminteste locul execuţiei. Execuţia lui Hus s-a făcut sub conducerea lui Friedrich I. (Brandenburg) mai târziu Prinţ von Brandenburg, strămoşul regilor prusaci din familia Hohenzoller. În scrisoarea lui de rămas bun catre prieteni scrie Hus: "Mă bucură faptul că totuşi a trebuit să citească cărţile mele, şi că în speranţa că vor găsi ceva necurat le-au citit mai sârguincios ca şi sfânta scriptură." Această execuţie a lui Hus a provocat "aruncarea pe fereastră" în Praga, care a declanşat războiul de treizeci de ani şi războaiele husite (1419 - 1436).
