Iancu Sasul
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iancu Sasul sau Ioan Vodă al V-lea, Domn al Moldovei: 21 noiembrie 1579 - august 1582. Era fiul lui Petru Rareş cu soţia sasului Iorg Weiss din Braşov.
Aflând din copilărie de la mama sa secretul naşterii lui, renunţă la moştenire şi pleacă la Constantinopol să-şi încerce norocul în privinţa domniei. Aici, s-a însurat cu o principesă din neamul împărătesc al Paleologilor şi, profitând de slaba situaţie a lui Petru Şchiopul din Moldova, se implică în lupta pentru domnie. Ajutat de banii împrumutaţi mai ales de la Bartolomeu Brutti, şi de influenţa sorei sale Chiajna, care îl prefera pe Iancu oricui altcuiva pe tronul Moldovei, reuşeşte să ia domnia în 1579.
Pe tot timpul domniei nu s-a remarcat decât prin jafuri şi biruri nemaipomenite, inventând şi văcăritul (din 10 vite, una era luată bir). Toate acestea se întâmplau pentru a-şi plăti datoriile şi pentru a strânge o avere cât mai mare. Brutti, venit cu Iancu, ajunge mâna dreaptă a acestuia, ocupându-se de afacerile băneşti. Acestă poziţie privilegiată a lui Brutti, o nemulţumeşte pe Chiajna, care pleacă şi începe să-l sape pe Iancu, pentru a-l readuce pentru a doua oară pe tron pe Petru Şchiopul. Intrigile Chiajnei sunt sprijinite atât de plângerile boierilor aflaţi în pribegie, cât şi de relaţiile dubioase ale lui Iancu pe care le avea cu nemţii. Aceste relaţii aveau ca scop să-i pregătească retragerea. Poarta hotărăşte mazilirea şi prinderea sa. Iancu fuge cu 100 de care cu avere, dintre care 40 numai cu bani, prin Polonia, pentru a se duce în Transilvania la moşiile cumpărate de curând. Este însă prins, i se ia averea şi este ucis la Liov în septembrie 1582.
