Petru Rareş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Petru al IV-lea Rareş(1483-1546) a fost domnitor al Moldovei de două ori: ianuarie 1527 - 18 septembrie 1538 şi 19 februarie 1541 - 3 septembrie 1546. A fost fiu din flori al lui Ştefan cel Mare, făcut cu o anume Răreşoaia, a cărei existenţă nu e documentată istoric. Păstra multe din calităţile tatălui său: ambiţia, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic. Era în schimb o fire nestatornică şi îi lipsea simţul politic.
[modifică] Prima domnie
În luptele din Ungaria dintre Ferdinand Habsburg şi Ioan Zapolya, a luat la început partea lui Ferdinand, dar când turcii l-au recunoscut pe Zapolya, a trecut, în schimbul cetăţii Bistriţa, de partea acestuia din urmă, a intrat în Transilvania şi l-a zdrobit pe Ferdinand la Feldioara în 22 iunie 1529. Zapolya i-a mai cedat în acel moment şi Unguraşul, însă în ciuda eforturilor depuse nu a putut ocupa Bistriţa. Nu a putut supune nici Braşovul pe care l-a mai asediat câteva săptămâni în octombrie. Era deci departe de a-şi realiza planul de a stăpâni şi Transilvania. A trebuit să se mulţumească cu Ciceu şi Cetatea de Baltă, stăpânite de tatăl său, şi cu aşezarea unui episcop în scaunul de la Vad.
Atunci şi-a îndreptat privirile spre Polonia şi în 1530 a ocupat Pocuţia. Generalul polonez Ioan Tarnowschi a recucerit-o curând, iar când Petru a intrat din nou în Pocuţia, îl înfrânse cu tactica lui superioară la Obertyn în 22 august 1531.
Evenimentele îl cheamă din nou în Transilvania. Aici, turcii îl trimiseseră pe un aventurier italian, Aloisio Gritti, să facă ordine. Voievodul transilvănean Ştefan Mailat şi nobilii ţarii l-au silit să se închidă în Mediaş. Cum Petru a primit poruncă de la sultan să-l elibereze, l-a trimis pe vornicul Huru, care în loc să-l ajute, l-a ispitit pe Gritti să iasă din cetate, şi l-a dat pe mâna duşmanilor. A ceştia l-au ucis pe loc, iar fiilor săi, duşi în Moldova, Rareş le-a pregătit aceeaşi soartă. Turcii nu se puteau răzbuna acum, fiind ocupaţi în Persia, şi astfel Petru putea să-şi continue intrigile între Ferdinand şi Zapolya. Polonezii au încercat zadarnic să-l înlocuiască în 1538, au cerut sultanului să îl pedepsescă. Petru, părăsit şi de proprii boieri, în faţa armatei lui Soliman Magnificul, care-l aducea pe tron pe Ştefan Lăcustă, este nevoit să se refugieze în Transilvania, la Ciceu.
[modifică] A doua domnie
Abia după doi ani, odată cu schimbările politice din Transilvania şi Moldova, a reusit să obţină iertarea sultanului şi tronul Moldovei, (1541). Intrând în ţară, îl prinde pe Alexandru şi pe boierii credincioşi lui şi îi ucide. Acum însă nu mai avea încrederea de a purta războaie, mai ales că nu mai avea nici legăturile de altădată cu Muntenia, căci ginerele său Vlad al VII-lea Vintilă fusese ucis. Nu a putut să recâştige nici Bugeacul, ocupat de Soliman şi nici cetăţile Ciceu şi Cetatea de Baltă, decât ca simple feude (1544), căci zidurile au fost dărâmate de George Martinuzzi.
În 1541, l-a prins la Făgăraş, din ordinul sultanului, pe voievodul Ştefan Mailat, şi l-a trimis la Constantinopol. În 1542 încearcă fără succes să ia Bistriţa. Un eşec a fost şi implicarea cu entuziasm în planul de cruciadă al principilor creştini împotriva turcilor. L-a împrumutat pe Ioachim al II-lea de Brandenburg, capul cruciadei, cu 200 000 de florini, însă iniţiativa eşuează în momentul asedierii Budei în 1542 şi Rareş moare tot ca vasal al turcilor, la 3 septembrie 1546. E înmormântat la ctitoria sa, Mănăstirea Probota.
Pe plan bisericesc şi artistic, a continuat tradiţia moştenita de la Ştefan cel Mare. Ajutat de doamna sa Elena, a ridicat sau reparat o mulţime de biserici: Baia, Botoşani, Hârlău, Târgu Frumos sau Roman. Cea mai frumoasă realizare a lui este Mănăstirea Pobrata (sau Probota).
| Predecesor: Ştefan al IV-lea |
Domnitor al Moldovei 1527 - 1538 |
Succesor: Ştefan Lăcustă |
| Predecesor: Alexandru Cornea |
Domnitor al Moldovei 1541 - 1546 |
Succesor: Iliaş al II-lea Rareş |
