Henri Rousseau le Douanier
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Henri-Julien-Félix-Rousseau zis le Douanier (Vameşul), pictor francez post-impresionist, s-a născut la 21 mai 1844 în Laval/Mayenne (Franţa) şi a murit la 2 septembrie 1910 în Paris. Henri Rousseau a trăit două existenţe diferite: într-una a fos vameş la Vama Rutieră din Paris, iar în cealaltă, începând de la vârsta de 41 de ani, a fost pictor. Mulţumită excepţionalei sale voinţe, a devenit unul din cei mai mari pictori ai epocii sale. Impresionismului îi opune arta naivă, cu care, în scurtă vreme, creează o adevărată şcoală de pictură. Creaţia sa depăşeşte însă mult graniţele artei naive, stilul său se caracterizează prin originalitate, modernism, fantezie şi visare, valorile artei sale fiind de timpuriu recunoscute de Robert Delaunay şi Pablo Picasso. În timpul vieţii nu cunoaşte gloria, trăieşte anevoie din pictură, dar geniul acestui pictor neoprimitiv, precum şi faptul că şi-a depăşit cu mult epoca au fost apreciate în întreg cursul secolului al XX-lea.
[modifică] Viaţa şi Opera
"Născut în 1844, la Laval, din cauza situaţiei materiale precare a părinţilor săi, Rousseau a fost nevoit, la început, să aleagă o cu totul altă carieră decât aceea pentru care l-a predestinat dragostea faţă de artă." Aşa începe prezentarea pe care Henri Rousseau însuşi a redactat-o cu privire la biografia sa. În ciuda poziţiei lor sociale modeste, părinţii îl dau pe Henri la şcoala generală şi apoi la gimnaziu, pe care până la urmă îl întrerupe. Se angajează contabil la un birou de avocatură, dar, după ce înstrăinează o sumă de bani, este dat afară din serviciu. Pentru a scăpa de o condamnare judecătorească, se angajează în 1864 în armată cu un contract pe şapte ani. Regimentul său staţionează în diverse oraşe din Franţa şi nu ia parte la operaţiuni în afara graniţelor ţării.
Legenda despre participarea la o campanie militară în Mexic a fost pusă în circulaţie, mai târziu de către poetul Guillaume Apollinaire, dar nu a fost contestată de pictor. După moartea tatălui său în 1868, este scutit de serviciul militar ca unic susţinător al familiei. În 1871, Henri Rousseau devine funcţionar la Oficiul Vamal din Paris şi, în timpul liber, începe să picteze. În (1885) închiriază un atelier. Pictorul Paul Signac, care remarcă lucrările lui Rousseau, îl invită în 1886 să expună patru tablouri la o expoziţie a artiştilor protestatari. Pictorul Pierre Puvis de Chavanne laudă talentul artistului în folosirea culorilor, publicul însă ia în râs tablourile expuse şi afirmă că ele ar putea fi pictate tot la fel de bine şi de un copil! În decembrie 1889, Rousseau se pensionează anticipat, primeşte însă o sumă foarte modestă, astfel că pentru a supravieţui este nevoit să vândă la preţuri ridicole tablourile realizate.
În anul următor expune la Salonul Independenţilor tabloul intitulat "Războiul", care este remarcat de scriitorul Alfred Jarry, originar tot din Laval. Jarry se împrieteneşte cu Henri Rousseau şi îl porecleşte "Le Douanier" ("Vameşul").
În 1895, Rousseau se mută în cartierul parizian Montparnasse, pe malul stâng al Senei, care va deveni locul preferat de întâlnire a avangardei intelectuale şi artistice. Începând din 1902 predă în fiecare dimineaţă de duminică lecţii gratuite de acuarelă şi pastel, precum şi de pictură pe ceramică şi porţelan. Din această perioadă datează tabloul "Furtună în junglă" (1891), prima sa lucrare cu această temă. Cariera sa artistică evoluează, în 1903 participă la expoziţia Salonului Independenţilor. Se întâlneşte cu pictorul Robert Delaunay, iar Alfred Jarry îl prezintă poetului Guillaume Apollinaire. De aici încolo pentru Rousseau începe o viaţă nouă, prietenii îl respectă ca pe un geniu. Pablo Picasso, care cumpărase de la un anticar tabloul său intitulat "Portret de femeie", organizează în 1908 în onoarea lui un banchet celebru la reşedinţa sa din Bateau-Lavoir, cu participarea lui Guillaume Apollinaire,
care îi dedică o poezie, a pictorilor Georges Braque, André Derain şi Marie Laurencin, apoi poetul Max Jacob, scriitorul André Salomon şi scriitoarea americană Gertrude Stein. Primeşte cu plăcere vizitatori în atelierul său. Colecţionarul german, Wilhelm Uhde îl vizitează cu regularitate, de altfel el a fost primul care a scris în 1911 o carte despre Rousseau. În 1907 pictează pânza intitulată "Îmblânzitoarea de şerpi", inspirată de povestirile mamei pictorului Robert Delaunay asupra călătoriei sale în India. Începe pictarea unei serii de tablouri cu vegetaţia luxuriantă din pădurile virgine. În tabloul "Cal atacat de un jaguar" (1910), foloseşte "douăzeci şi două de nuanţe de verde", cum spune Rousseau cu mândrie criticului italian Ardengo Soffici. Tabloul a fost cumpărat de negustorul de artă Ambroise Vollard, pentru o sumă ridicolă, cu puţin înainte de moartea artistului.
În 1910, Rousseau îşi prezintă tabloul intitulat "Visul" la cea de-a 26-a expoziţie a Salonului Independenţilor, una din ultimele sale creaţii, considerat ca fiind testamentul său artistic. Jungla deasă este aici mai puţin impenetrabilă decât în alte tablouri, prin vegetaţia dispusă etajat umblă două animale de pradă, maimuţele sar de pe un copac pe altul, în timp ce muzicantul de culoare cântă la flaut. Pe crengi stau păsări viu colorate, zeiţa Venus îşi priveşte visul căruia florile îi adaugă prezenţa lor senzuală. În drum spre o altă lume, Rousseau ne lasă moştenire o viziune paradisiacă şi pretimpuriu suprarealistă. André Breton constata câţiva ani mai târziu: "Sunt aproape gata să cred că această pânză uriaşă include în sine întreaga poezie şi geneza misterioasă a epocii noastre. Nici o altă imagine nu mi-a trezit acest sentiment al sacralităţii".
Viaţa are tot mai multe clipe fermecătoare, dar artistul suferă din cauza unei plăgi la picior. Rana se infectează, Rousseau moare în urma cangrenei la 10 septembrie 1910 în spitalul Necker din Paris.
