Francmasonerie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Francmasoneria este o organizaţie fraternă. Membrii săi sunt uniţi de idealuri comune de natură atât morală cât şi metafizică, şi, în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o Fiinţă Supremă. In Romania francmasoneria este organizată sub denumirea de Marea Lojă Naţională din România.
Mircea Eliade consideră că se poate vorbi despre o mentalitate francmasonică.
Potrivit lucrării The New Encyclopedia Britannica, Francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, raspândindu-se mai cu seamă datorită extinderii Imperiului Britanic, in secolul al XIX-lea. S-au înfiinţat loji masonice chiar şi în China, sub auspiciile Marii Loji a Angliei, începând din 1788. Rău-famata societate chineză cunoscută sub numele de Triade a apărut ca un Ordin Masonic, împreună cu cel numit Ordinul Zvasticii, potrivit autorului lucrării A New Encyclopedia of Freemasonry. Aceşti masoni chinezi aveau rituri identice, purtau simboluri similare ca bijuterii şi şorţuri de piele. Se refereau la zeitatea pe care o venerau, denumind-o „Primul Constructor".
Sunt câteva organizaţii care, deşi nu aparţin oficial Masoneriei, îşi au originile în aceasta. Printre acestea se numără organizaţii obşteşti sau „de petrecere a timpului liber", cum ar fi: Vechiul Ordin Arab al Nobililor închinători la Altarul Mistic (Altariştiî) si Ordinele Stelei Răsăritului, DeMolay, Constructorii şi Curcubeul. Aceste grupuri sunt compuse mai cu seamă din americani, deoarece masonilor britanici li se interzice în mod expres sa se alăture unor astfel de filiale.
Cel mai renumit dintre simbolurile masonice, litera „G", scrisă în interiorul unui pătrat şi al unui compas, reprezintă de fapt prescurtarea cuvântului „geometrie", potrivit spuselor istoricului mason Albert Mackey, care adăuga că masonii au fost învăţaţi că „Masoneria şi geometria sunt sinonime" şi că „simbolurile geometrice ce se găsesc în ritualurile Francmasoneriei moderne pot fi considerate rămăşiţele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut". Geometria ocultă, denumită uneori „geometrie sacră", foloseşte de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama etc., pentru ilustrarea unor idei metafizice şi filozofice.
Christopher Knight şi Robert Lomas au dat o interpretare interesantă bine cunoscutului simbol masonic al pătratului şi compasului. Ei sustin ca a apărut ca o formă stilizată a vechiului simbol ce reprezintă puterea unui rege - o piramida a cărei bază reprezenta puterea terestră, peste care era gravată o piramidă întoarsă, ce reprezenta puterea cerească a preotului. Aceste piramide ale puterii creează prin alăturare simbolul ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Steaua lui David". „Acest simbol a fost folosit pentru prima oară pe scară largă atunci când a apărut pe un mare numai de biserici creştine în Evul Mediu, iar cele mai timpurii exemple de folosire a acestuia, spre uimirea noastră, le-am găsit pe clădirile ridicate de către Cavalerii Templieri. Utilizarea sa în sinagogi a apărut mult mai târziu", scriau cei doi autori.
Una dintre tradiţiile masonice susţinea ca Avraam, patriarhul evreilor, le-a predat egiptenilor învăţături speciale înainte de Potop. Mai târziu, aceste învăţaturi (despre care se spunea ca ar fi reprezentat opera legendarului Hermes Trismegistus) au fost adunate într-un volum de filozoful grec Euclid, care le-a studiat sub numele de "geometrie". Mai întâi, grecii şi apoi romanii, au numit această disciplină "arhitectura".
Criticii Francmasoneriei susţin că proeminenta literă „G" reprezintă de fapt prescurtarea cuvântului "gnosticism" - un concept filozofic promovat de adepţii sectelor gnostice, cum ar fi de pildă Alumbrados, secta interzisă de Biserica timpurie. Autorităţile nu pot cădea de acord asupra originii reale a Francmasoneriei, dar recunosc în bloc faptul că ea este mai veche decât Egiptul antic. Legendele masonice plasează formarea orga¬nizaţiei în vremea construirii Turnului Babei, şi cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se pomeneşte în Biblie.
In secolul al XIX-lea, Mackey afirma că masonii din epoca medievală preluasera atât cunoştinţele în materie de construcţii, cât şi modelul de organizare de la „Arhitecţii Lombardiei". Această breaslă din nordul Italiei a fost prima ai cărei membri şi-au asumat numele de "Francmasoni", care a devenit prescurtarea pentru „Ordinul frăţesc al cioplitorilor în piatră liberi şi recunoscuţi ca atare". Termenul de „recunoscuţi ca atare" era folosit în cazul membrilor intraţi mai târziu în cadrul Ordinului, care nu aveau nici o legătură cu întemeietorii acestuia, care fuseseră cioplitori în piatră. O lucrare de alchimie în care se pomeneşte în mod expres termenul de „Francmason" poate fi datată în anii '50 din secolul ai XV-lea.
Alţi cercetători masoni sustin că apariţia Ordinului poate fi datată istoric în perioada Romei antice, când exista Colegium Fabrorum sau Colegiul Muncitorilor - un grup de constructori şi arhitecţi care a devenit un prototip pentru organizarea breslelor de mai târziu. Majoritatea scriitorilor plasează apariţia secretelor masonice în epoca existenţei acelor preoţi războinici eroi ai cruciadelor, Cavalerii Templieri. Un scriitor din secolul al XVIII-lea susţinea că Francmasoneria moderna a fost întemeiată de către Godefroi de Bouillon, liderul Primei Cruciade, care a cucerit Ierusalimul şi despre care se mai spune ca ar fi întemeietorul misterioasei Stareţii a Sionului.
Secretele privitoare la originea Francmasoneriei au fost păstrate cu străşnicie, în ciuda publicării multor cărţi şi articole referitoare la acest subiect. Walter Leslie Vilmshurst, un mason de seamă şi autor al lucrării The Meaning of Masonry, scria: "Adevărata istorie secretă a apariţiei masoneriei nu a fost făcută publică nici în rândurile organizaţiei înseşi". Multi cercetători cred chiar că majoritatea masonilor au pierdut din vedere adevărata origine şi scopul organizaţiei. "Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizatii care şî-a pierdut înţelesul originar" - scriau autorii lucrării The Templar Revelation.
Prin epoca în care patru loji londoneze au format o Mare Lojă Unită în 1717, Francmasoneria speculativă ajunsese sa domine complet întemeietorii acestei organizaţii - zidarii sau „Masonii Lucrători". Francmasoneria şi-a dobândit cunoştinţele esoterice mai ales de la masonii speculanţi. Webster afirma: „Originile Francmasoneriei nu pot fi identificate din nici o sursă sigură, dar r Ordinul a apărut dintr-o combinaţie de tradiţii ce au evoluat şi s-au contopit într-o perioadă mai lunga de timp. Astfel, Masoneria Lucrătoare ar fi putut proveni din Colegiile Romane prin intermediul zidarilor din Evul Mediu - în vreme ce Masoneria Speculativă ar fi putut proveni din rândurile patriarhilor ebraici şi din misterele păgânilor. Dar sursa de inspiraţie ce nu poate fi negată este Cabala evreiască... Cert este că, atunci când au fost concepute ritualul şi statutele Masoneriei în 1717, cu toate că ele au retinut anumite fragmente ale vechilor doctrine egiptene şi pitagoreice, versiunea iudaică a tradiţiilor secrete a fost cea aleasă de fondatorii Marii Loji, pentru ca, pomindu-se de la ea, să îşi construiască propriul sistem".
Francmasoneria a continuat să îşi lărgească tot mai mult rândurile, în 1720, au fost înfiinţate loji masonice în Franţa, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia. Acestea au format o Mare Lojă la Paris, în 1735. Erau diferite de Lojile Scoţiene, care fuseseră formate după ce Carol I Stuart fugise din Anglia. Tensiunile dintre cele două ramuri ale Masoneriei Franceze s-au accentuat în 1746, o dată cu exilarea din Anglia a lui Carol Eduard, poreclit „Scumpul prinţ Charlie" Stuart, sau „Tânărul Pretendent" şi a susţinătorilor lui, care au încurajat folosirea Ordinului în scopuri politice.
În această epocă a devenit cunoscută marelui public adevărata origine a Francmasoneriei. In 1737, profesorul fiilor prinţului Carol Eduard şi totodată membru al Societăţii Regale, Andrew Michael Ramsey, a rostit un discurs în faţa francmasonilor din Paris. Acesta a devenit cunoscut drept „Cuvântarea lui Ramsey", în care declara: „Ordinul nostru a format o uniune de nedespărţit cu Cavalerii Sf. loan de la Ierusalim" - un Ordin foarte apropiat de cel al Cavalerilor Templieri. Ramsey mai spunea şi că Francmasoneria era legata de şcolile antice de descifrare a misterelor, patronate de zeiţa greacă Diana şi de cea egipteană Isis.
Masonul german baronul Karl GotrJieb von Hund devenise membru al Lojii din Frankfurt şi în 1751 întemeiase aici o filială a Ritului Scoţian, denumita „Ordinul respectării stricte a regulilor"; după rostirea jurământului ce prevedea supunerea necondiţionată faţă de ordinele unor superiori misterioşi şi „nevăzuţi", aşa cum am descris pe parcursul volumului, Ordinul a sfârşit prin fuziunea dintre Iluminati şi Francmasoneria germană, în timpul Congresului de la Wilhelmsbad.
Hund a recunoscut că ducea mai departe tradiţiile Cavalerilor Templieri ce fuseseră obligaţi să se autoexileze în Scoţia, la începutul secolului al XÎV-lea. Membrii acestui Ordin s-au autopro-clamat „Cavaleri ai Templului". Mai pretindea şi că ar transpune în viaţă ordinele unor „superiori necunoscuţi" a căror identitate sau loc de reşedinţă nu erau niciodată precizate, în vreme ce au fost unii care au pretins că aceşti „superiori" nu erau oameni, majoritatea cercetătorilor cred că ei erau probabil susţinătorii iacobiti ai Stuarţilor, care au murit sau şi-au pierdut credinţa după înfrângerea Tânărului Pretendent.
Francmasoneria este organizată în trei loji fundamentale: Loja Albastră (care reprezintă pasul de început al oricărui novice şi care la rândul ei este subîmpărţită în trei grade: Ritul de York (care la rândul lui se compune din încă zece grade) şi Ritul Scoţian (care are un total de 32 de grade de iniţiere a membrilor). Cel de al 33-lea grad, la care se accede numai pe bază de invitaţii, reprezintă capul omenesc - care se găseşte deasupra celor 33 de vertebre ale coloanei vertebrale. Acesta reprezintă cel mai înalt grad al Masoneriei, cunoscut marelui public.
Marea majoritate a membrilor privesc afilierea lor la Francmasonerie ca fiind foarte putin diferită de intrarea în Clubul Leilor sau în cel al Optimiştilor sau în Camera de Comerţ. Şi dacă privim lucrurile din punctul lor de vedere, este perfect adevărat Cliiar şi literatura de provenienţă masonica recunoaşte faptul că numai acelora dintre iniţiaţi care progresează dincolo de cel de-al 33-lea grad li se dezvăluie adevăratele scopuri şi secrete ale grupului din care fac parte.
Masonul de grad 33 Manly P. Hall scria: „Francmasoneria reprezintă o frăţie în frăţie, o organizaţie exterioara ce ascunde în rândurile ei o frăţie interioară a celor aleşi... prima parte este vizibilă, cealaltă nu este vizibilă. Societatea vizibilă este o camaraderie splendidă, alcătuită din persoane «libere si acceptate», care s-au reunit pentru a se dedica promovării unor cauze etice, educaţionale, fraterne, patriotice şi umanitare. Societatea invizibilă este o frătie secreta şi mai nobilă, ai cărei membri se dedică trup si suflet slujirii unui arcanum arcandrum, adică unui secret sacru".
Cunoscutul mason din secolul al XIX-lea Albert Pike recunoştea faptul că Francmasoneria are "două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoaşterea sa fiind rezervată doar Maeştrilor..., iar cealaltă este publică..." Fostul arhivar al Filialei Provinciale a Lojii Marelui Orient, Wilmshurst, confirma faptul că "primul stadiu sau gradele iniţiale ale Masoneriei sunt preocupate doar să aducă la cunoştinţa membrilor valorile aparente ale doctrinei noastre" şi că "dincolo de acest stadiu, mă tem că marea majoritate a masonilor nu trece niciodată".
Chiar şi mulţi masoni de rang înalt nu sunt lăsati nicicând să pătrundă în cercul interior al cunoaşterii. In memoriile sale, renumitul francmason Casanova scria: "Chiar şi cei ce au ocupat Scaunul Maestrului (Mason) s-ar putea să nu cunoască încă Misterele Masoneriei".
Epperson făcea interesanta observaţie că orice mason va nega cu tărie existenţa unui cerc interior şi a altuia exterior al Ordinului, pentru că "masonul «de condiţie medie» nu are întradevar habar despre existenţa acestui sistem, în vreme ce «Masonul Luminat» este obligat să nu dezvăluie nicicând existenţa acestor lucruri". Existenţa acestui al doilea strat al organizaţiei este protejată de depunerea unui jurământ de păstrare a secretului - lucru care înseamnă că dacă eşti unul dintre cei care ştiu aceste lucruri, depunerea jurământului te obliga să nu spui nimănui despre conţinutul lor. Structura de putere a Ordinului a provocat de asemenea îngrijorări multor cercetători. Icke scria: "Francmasoneria mondială este o piramidă a manipulării". Structura piramidală permite elitei (adică celor câtorva persoane aflate în fruntea Francmasoneriei) să deţină controlul asupra majorităţii membrilor organizaţiei, înşelându-i în privinţa scopurilor reale şi neinformându-i corect atât despre cele ce se petrec în interiorul acesteia, cât şi în lume.
Această dezinformare a fost realizata răspândind atât în rândurile novicilor masoni, cât şi ale publicului care punea întrebări în legătură cu această organizaţie, o cantitate atât de mare de informaţii confuze şi contradictorii, de tradiţii şi poveşti, încât chiar şi cercetătorii masoni nu pot fi totdeauna de acord în legătură cu diverse probleme din sânul acestei organizaţii. Mackey recu¬noaşte că dosarele Masoneriei sunt „pline de inexactităţi istorice, anacronisme şi chiar absurdităţi".
Există motive pentru această stare de confuzie. Wilmshurst nota: "Dezvoltarea (Francmasoneria) s-a sincronizat cu scăderea interesului faţă de religia tradiţională şi rugăciunea în biserică". "Principiile simple de credinţă şi idealurile umanitare ale Francmasoneriei iau, în cazul unor persoane, locul teologiei clasice din bisericile diverselor confesiuni religioase". Cu toate că liderii săi neagă faptul că Francmasoneria ar fi o religie, totuşi, ea a constituit pentru unii un înlocuitor al acesteia. De aceea, nu ne miră faptul că a trebuit să fie circumspectă cu privire la răspândirea învăţăturilor sale. De când e lumea lume, oricine răspândea idei despre care se credea ca sunt sacrilegii sau blasfemii, risca să fie supus unor cenzurări severe din rândul comunităţii în care trăia, fiind rănit sau chiar omorât.
Wilmshurst spunea că, dacă o persoană caută să dobândească lumina "sub forma întăririi conştiinţei de sine şi a creşterii capacităţilor paranormale... trebuie sa fie pregătita să se dezbrace de toate prejudecăţile şi modelele de gândire avute până atunci şi, cu o slăbiciune şi blândeţe asemănătoare cu acelea ale unui copil, să fie pregătită să îşi «deschidă» mintea, pentru a primi nişte adevăruri noi şi poate şocante pentru ea. Referindu-se la înţelesurile Francmasoneriei şi caracterizându-le ca fiind "învăluite în mister" şi "criptice", el scria: "Acestea reprezintă un subiect de cele mai multe ori neabordat care, prin urmare, rămâne în cea mai mare parte necunoscut membrilor săi, cu excepţia celor foarte puţini care-1 studiază în particular..."
Totuşi, Wilmshurst ne dădea câteva indicii despre istoria ascunsă a Francmasoneriei atunci când scria despre o "Epocă de Aur" - perioadă în care "oamenii comunicau conştient cu lumea nevăzută, fiind păstoriţi, învăţaţi şi ghidaţi de «zei»...". El remarca faptul că omenirea a rătăcit drumul, după o "cădere" generată de încercarea oamenilor de a dobândi aceleaşi cunoştinţe ca şi creatorii lor, o idee comparabilă cu cea biblică a alungării din Rai.
Conform spuselor lui Wilmshurst, care scria în 1927, „această «cădere» a omenirii nu s-a datorat vreunui păcat individual anume, ci «unor slăbiciuni sau defecte ale sufletului colectiv al rasei de oameni din care făcea parte Adam» - astfel încât în cadrul «consiliilor divine» s-a hotărât că omenirea ar trebui să fie răscumpărată şi readusă în starea sa pură de dinaintea căderii în păcat» un proces a cărui desfăşurare cerea «trecerea unei perioade mari de timp». Această restaurare avea nevoie să beneficieze şi de «asistenţă calificată, ştiinţifică» din partea acelor «zei» şi îngeri păzitori ai rasei moştenitoare, despre existenţa cărora vorbesc toate tradiţiile antice şi scrierile sacre".
Masonul Manly P. Hall demonstra că Wilmshurst nu se exprima alegoric. "În trecutul îndepărtat, zeii mergeau pe pământ alături de oameni, alegând dintre fiii oamenilor pe cei mai înţelepţi şi cei mai devotaţi dintre ei pentru a-i sluji." "În grija acestor fii ai oamenilor special hirotoniţi şi «iluminaţi», ei au lăsat cheile marii lor înţelepciuni... ei i-au hirotonit pe aceştia, numindu-i pe unii dintre ei preoţi sau mediatori între ei înşişi - zeii - şi acea umanitate care nu dobândise încă «ochii» care să le permită să privească în faţă Adevărul şi să rămână după aceea în viaţă... Aceşti «iluminaţi» au întemeiat ceea ce noi cunoaştem azi ca fiind «Misterele Antice»".
Aşadar, unul dintre secretele masonice cel mai bine tăinuite se referă la conştientizarea membrilor gradelor superioare ale Francmasoneriei privind existenţa "zeilor" din perioada preistorică, care şi-au lăsat cunoştinţele în păstrarea anumitor indivizi, pe care astfel i-au "iluminat". Aceste cunoştinţe s-au transmis de la o generaţie la alta, prin intermediul Şcolilor Antice de Descifrare a Misterelor, ajungând la cunoştinţa fondatorilor religiilor iudaică şi creştină, ale căror tradiţii au fost însuşite de către Cavalerii Templieri şi aduse la cunoştinţa membrilor cercurilor interioare ale Francmasoneriei modeme.
Trecerea de la societăţile secrete antice la organizaţiile secrete mai moderne a fost întărită de introducerea acestei Francmasonerii „iluminate" la sfârşitul secolului al XVIII-lea, organizaţie care era ea însăşi o îmbinare a legendelor esoterice mai vechi cu tradiţiile cabalistice. Aceste se¬crete continuă să zacă ascunse în cercul interior al Francmasoneriei, chiar în timp ce milioanele de membri ai acestei organizaţii, care nu le cunosc, continuă să se bucure de filozofia şi camara¬deria afişate de ea.
Cercetătorul serios poate începe sa înţeleagă aceste secrete antice numai după ce le studiază cel mai bine şi mai atent posibil, căci foarte multe aspecte din conţinutul lor nu sunt încă dezvă¬luite direct, lucru recunoscut de înşişi autorii masoni. Un alt secret antic se referea la ideea reîncarnării, despre care Wilmshurst spunea pe un ton de scuză că: "Va fi nouă şi probabil neacceptabilă pentru unii dintre cititorii noştri. Noi nu facem decât să consemnăm ceea ce ne învaţă Doctrina Secretă".
Tocmai aceasta parte ascunsă şi esoterică a Francmasoneriei i-a determinat pe criticii săi să o acuze de ateism. "Acuzaţiile conform cărora francmasonii au perfecţionat ştiinţele oculte - mai cu seamă alchimia, astrologia, magia ceremonială - au urmărit Ordinul pe tot parcursul istoriei sale" - recunoşteau redactorii contemporani ai cărtii lui Mackey. În cadrul Francmasoneriei timpurii existau anumiţi oameni, numiţi "magicieni" nu iluzioniştii de la circurile de azi, ci bărbaţi care îşi luau numele din cuvântul "Magi" sau "înţelepţi". Până la perioada iluministă din secolul al XVIII-lea, cuvântul "magie" era pur şi simplu un alt nu¬me pentru "ştiinţă". Aceşti "magicieni" susţineau serios că posedau cunoştinţele antice privitoare la transmutarea metalelor, manipularea materiei şi dobândirea tinereţii veşnice. Unul dintre cei mai mari magicieni din rândurile masonilor era o persoană cunoscuta sub numele de "Om-Minune", despre care se credea că a trăit timp de sute de ani.
Cuprins |
[modifică] FRANCMASONERIE
[modifică] Pro şi contra
Despre Masonerie există două puncte de vedere:
- PRIMUL, pro-masonic, prezintă masonerie ca pe o organizaţie fraternă, ai căror membri sunt uniţi de idealuri comune de natură atât morală cât şi metafizică, şi, în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o Fiinţă Supremă.
- AL DOILEA, anti-masonic, aruncă această organizaţie într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudo-religie, cu o organizare ermetică.
Această din urmă idee este împărtăşită mai ales de Biserici şi diverse grupări naţionaliste. Biserica Ortodoxă a Greciei, în şedinţa din 12 octombrie 1933, a hotărât că “Francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creştinismul” şi că “toţi fii credincioşi ai bisericii trebuie să se ferească de Francmasonerie“. Biserica Ortodoxă Română, prin şedinţa Sfântului Sinod din 11 martie 1937, aprobă în anatemizarea francmasoneriei, considerând-o ocultă şi anti-creştină. Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1937 a hotărât că se impune “O acţiune persistentă publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi activităţii nefaste a acestei organizaţii”. În cazul în care nu se căiesc, “Biserica le va refuza la moarte slujba. De asemenea, le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti”. Totuşi, astăzi, mulţi dintre clerici, chiar şi arhierei sunt membri ai masoneriei.
[modifică] Ce spune tabăra “contra”
În argumentarea pro-masonică se invocă actele de caritate – nu puţine, calitatea membrilor – majoritatea intelectuali sau de neam ales, exemplara comportare a masonilor în societate, precum şi sprijinirea diverselor proiecte umanitare. Acestea fiind foarte clare şi bine definite nu necesită o introspectivă.
Totuşi, argumentarea taberei anti-masonice, trebuie şi ea amintită aici pentru a oferi o imagine de ansamblu, echitabilă, asupra masoneriei. Astfel, în analiza efectuată de Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei, această organizaţie este prezentată ca fiind “un sistem mistagogic ce aminteşte de vechile credinţe păgâne din care provine si a căror continuare si rod este”. La baza acestei interpretări au stat mai multe pasaje din cărţi masonice. La pagina 624 a cărţii sale, Morals and Dogma, Albert Pike scrie că “masoneria este identică cu religiile stravechi”, iar la pagina 321 afirmă că “Lucifer este Purtătorul Luminii”. Acelaşi Albert Pike, la 14 iulie 1889, când a emis instrucţiunile celor 23 de Consilii Supreme Masonice, înregistrate de A.C De LaRive in cartea sa "La femme et l'enfant dans la Francmaconerie universelle", p 588 spune colegilor de breaslă: “Vouă, Mari Inspectori Generali, vă spunem că pentru noi, cei din gradele 30, 31, 32, religia masonică trebuie păstrată în cea mai pură doctrină luciferică". Acest citat se mai găseşte şi la Gary Kath, "Enroute to global occupation", p 114 şi la Lady Queensborough, "Occult Theocrasy", p 220-221, citată de Ralph Epperson în cartea sa "Massonry: Conspiracy against humanity", p 273-274. William Hutchinson în cartea sa "The Spirit of Masonery", revizuită de George Oliver, New York, Bill Publishing, publicată iniţial in 1775, p. 195 mărturiseşte că “Modul nostru de învăţare a principiilor breslei noastre provine de la druizi, iar emblemele noastre principale au fost aduse din Egipt”. Un alt mason, Albert Churchward întăreşte că “masonii sunt actualii druizi” Sings and Symbols of Primordial Man: the Evolution of Religions Doctrin from the Eschatology of the Ancient Egyptians, London, England, George Allen and Company, Ltd. 1913, Second Edition, pagina 189. Şarpele, în creştinism simbol al Răului, este adorat în Francmasonerie. O spune masonul de cel mai înalt grad, Manly P. Hall, în cartea sa "The Secret Teachings of All Ages", the Philosophical Research Society Press, p. IXXXVIII: "Şarpele este simbolul şi prototipul Salvatorului Universului, care răscumpară lumile dezvăluindu-se în faţa creaturii şi dăruindu-i atât binele cât şi răul”. George Oliver, la rându-i mason, în lucrarea sa "Sings and Symbols” apărută la Macoy Publishing and Masonic Supply Company, New York, 1906, p. 36, este de părere că "Şarpele este considerat pe plan universal ca fiind simbolul legitim al Francmasoneriei".
Continuând prezentarea concluziilor privitoare la Masonerie, Sinodul Greciei mai menţionează că: “Îşi are propriile ceremonii religioase, ca ceremonia adoptării - botezul masonic, ceremonia recunoaşterii conjugale - căsătoria masonică, ritualul morţii, consacrarea templului masonic şi altele. Îşi are propriile iniţieri, propriul ceremonial ritual, are ordine ierarhică proprie şi o disciplină bine întemeiată”. Iar pentru că aceste ceremonii se petrec la templul masonic, deci într-un spaţiu consacrat, inevitabil apar unele întrebări şi păreri, de obicei ostile, mai mult sau mai puţin fondate. De menţionat că la aceste hotărâri mai subscriu şi unii papi, care prin bule papale condamnă masoneria, Sinodul Bisericii Ruse din Diasporă, precum şi unii Cuvioşi ca Părintele Paisie Aghioritul, Părintele Porfirie, Părintele Stăniloae până la duhovnici şi teologi contemporani.
