Divinitate solară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Trăsura soarelui din Trundolm trasă de un cal este apreciată ca fiind o sculptură ce ilustrează o parte importantă din mitologia nordicilor în Epoca Bronzului.

Soarele înaripat este un simbol antic din mileniul al III-lea î.Hr. al zeului Horus, mai târziu identificat cu Ra.

O divinitate solară este un zeu sau o zeiţă care reprezintă soarele, sau un aspect al acestuia. Oamenii au venerat soarele şi divinităţile solare din cele mai vechi timpuri ale istoriei cunoscute; venerarea soarelui este cunocută şi sub numele de helioatrie. De aici, multe credinţe şi legende s-au format în jurul acestei venerări, cea mai interesantă variantă de mituri fiind cea a "lipsei soarelui", motiv răspândit în întreaga lume. Chiar dacă multe surse susţin că că divinităţile solare sunt în general masculine şi frate, tată, soţ şi/sau inamic cu divinitatea lunară (de obicei feminină), această regulă nu este valabilă pentru toate mitologiile, zeiţe ale soarelui întâlnindu-se pe toate continentele lumii. Unii mitologi, cum ar fi Brian Branston, dimpotrivă, spun că zeiţele solare sunt mai răspândite ca zeii solari. Ei mai susţin că tendinţa asocierii zeităţii solare cu masculinul se datorează mai ales mitologiilor mai bine cunoscute, ca cea greacă şi cea egipteană, care nu respectă regula "soarelui feminin". Dualismul soare/masculin/lumină şi lună/feminin/întuneric este găsit în multe (dar nu toate) tradiţiile europene care derivă din filosofiile orfice şi gnostice, o excepţie notabilă fiind în mitologia nordică, unde Soarele este feminin, iar Luna este masculină.

Venerarea soarelui este o posibilă origine a henoteismului şi în cele din urmă a monoteismului. În a optsprezecea dinastie a Egiptului Antic, religia eretică a lui Akhenaten, atenismul, folosea vechea zeitate solară Aten ca un simbol a unui zeu unic. Conceptul neolitic în legătură cu barca solară, soarele traversând cerul într-o barcă, se găseşte în Egiptul Antic, la zeii Ra şi Horus. În mitologia nordică, zeitatea este Sol (Sunna), în cea vedică Surya, iar în cea greacă Helios sau, uneori, Apollo. Zeul mesopotamic, Shamash joacă un rol important în timpul Epocii Bronzului şi "soarele meu" devine în final un mod de adresare faţă de roialitate. Într-un mod similar, culturile sud-americane au un dezvoltat cult al soarelui (vezi Inti). De asemenea, un rol important în istoria Imperiului Roman l-a avut Sol Invictus.

[modifică] Lipsa soarelui

Ra în barca sa solară.

Amaterasu iese în sfârşit din peşteră.

Motivul lipsei soarelui este o temă din mitologia diferitelor popoare. Acest motiv a fost folosit pentru a explica diverse fenomene naturale cum ar fi dispariţia soarelui în timpul nopţii (versiunea egipteană a motivului este un exemplu), scurtarea zilelor iarna (mitologia japoneză constituie un exemplu), sau chiar eclipsele solare. Multe astfel de mituri explică dispariţia divinităţii solare datorită captivităţii, exilului sau a morţii.

Mai există şi alte mituri similare, cum ar fi legenda sumeriană a zeiţei Inanna, care nu se ]ncadrează însă în acest motiv, pentru că nu vizează o diviniate soalră.

[modifică] Exemple

• În mitologia egipteană, Ra trece prin Duat (lumea de dincolo) în fiecare noapte, într-o barcă. Apophis trebuie să fie învins în fiecare noapte pentru ca Ra şi barca lui solară să apară în est în fiecare dimineaţă.
• În mitologia japoneză, zeiţa soarelui Amaterasu este supărată de comportamentul violent al fratelui ei, Susanoo şi se ascunde într-o peşteră învăluind lumea în întuneric pentru o perioadă.
• În mitologia nordică, zeii Odin şi Tyr, două personificări ale cerului, sunt devoraţi în ziua de Ragnarok de lupi (Fenrir şi, respectiv, Garm). Sunna, zeiţa nordică a soarelui este de asemenea răpusă de lupul Skoll.

[modifică] Mitologia chineză

Spre deosebire de alte mitologii, cea chineză nu personifică şi nu venerează soarele sau luna. Cel mai probabil motiv pentru acest lucru este influenţa pe care au exercitat-o daoismul şi cartea Yijing asupra culturii chineze, pentru că luna reprezintă Yin, iar soarele Yang, deci sunt cele două elemente de bază ale naturii şi nu divinităţi (vezi Yin şi Yang).

În mitologia chineză la început existau zece sori care traverasu pe rând cerul. Odată însă, din cauza unei greşeli au trecut toţi zece pe cer provocând o secetă foarte mare. Un erou numit Hou Yi a ucis nouă din cei zece sori cu ajutorul arcului şi a săgeţilor.