Ragnarok
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În mitologia nordică, Ragnarok („soarta zeilor”) este bătălia de la sfârşitul lumii. Se spune că această bătălie va fi purtată de zei (Aesir, conduşi de Odin) şi de entităţile malefice, giganţii de foc (Jotun) şi diverşi monştri, conduşi de Loki. Acest zeu va fi, împreună cu cpoiii săi, lupul Fenris şi şarpele Jormungand protagoniştii provocării acestui dezastru. În această luptă vor pieri o parte din zei, giganţi şi monştri, dar şi aproape tot universul.
Cuprins |
[modifică] Surse
În războinica societate vikingă, moartea în luptă era o soartă de admirat şi acest fapt a fost transpus în venerarea unui panteon în care zeii înşişi vor fi într-o bună zi răsturnaţi la Ragnarok. Se ştie exact cine cu cine va lupta şi care va fi soarta participanţilor la această bătălie din baladele şi poeziile popoarelor nordice. Voluspa (profeţia lui Volva – femeie şaman), prima parte din Vechea Edda, datând din jurul anului 1000 î.Hr., cuprinde istoria zeilor de la începuturile timpului până la Ragnarok în 65 de stanţe. Noua Edda, scrisă două secole mai târziu de Snorri Sturluson descrie în detaliu ceea ce se întâmplă înainte, în timpul şi după bătălie.
[modifică] Etimologie
Cuvântul Ragnarok este derivat din vechiul cuvânt nordic Ragnarök, format din două părţi: ragna care este genitivul plural al cuvântului regin („zei” sau „conducători”) şi rök care înseamnă „soartă”. Se mai scrie ca Ragnarøkkr sau Ragnarøk.
[modifică] Sfârşitul lumii - o condiţie impusă de destin
Ceea ce este remarcabil la Ragnarok ca mit al sfârşitului lumii este faptul că zeii ştiu deja (datorită profeţiei) ce se va întâmpla: când va avea loc un eveniment, cine va omorî pe cine şi aşa mai departe. Ei chiar înţeleg că nu pot împiedica Ragnarok-ul. Cu toate astea, ei vor lupta cu vitejie şi vor desfide destinul potrivnic. Zeii l-au înlănţuit pe Fenris şi l-au aruncat în apă pe Jormungand, deoarece au simţit pericolul lor, au aflat ce avea să li se întâmple de la zeiţele destinului, nornele.
[modifică] Preludiul
Principalele evenimente care au marcat apropierea sfârşitului lumii au fost:
- 1.naşterea celor mai înspăimântătoare şi diabolice fiinţe, odraslele lui Loki şi ale gigantei Angrboda. Acestea au fost Jormungand, Fenris şi Hel.
- 2.Moartea lui Baldur şi pedepsirea lui Loki
- 3.Iarna Fimbulwinter
[modifică] Declanşarea luptei finale
Se întâlnesc în mitul ecatologic al Ragnarok-ului clişeurile binecunoscute ale întregii literaturi apocaliptice. Moravurile decad şi se pierd, oamenii se învrăjbesc, se ucid între ei, pământul se cutremură, soarele se întunecă, stelele se prăbuşesc. Lupii Skoll şi Hati îi prind în cele din urmă pe zeiţa soarelui Sunna şi pe fratele ei, zeul lunii Mani şi îi devorează. În urma marelui cutremur, copacii sunt smulşi cu tot cu rădăcini, iar munţii se prăbuşesc. Fiecare lanţ sau legătură se rupe, eliberând astfel pe Loki şi pe Fenris. Lupul uriaş (Fenris) îşi va încleşta colţii de sus de cer, iar colţii de jos de pământ.
Monştrii ies din adâncurile pământurilor, Jormungand se ridică din oceanul ce înconjoară Midgard-ul şi provoacă inundaţii catastrofale. El scuipă venin cu fiecare suflare, otrăvind apele, pământul şi cerul. Mitologia nordică transformă în mod original prototipul mitului escatologic, apar noi elemente, cum ar fi o iarnă lungă de trei ani ("fimbulwinter"). O hoardă de uriaşi coduşi de Hrym invadează dinspre est Midgard-ul călătorind pe o corabie făcută din unghiile morţilor, venind din Jotunheim. În mijlocul acestui dezastru, Surtur împreună cu alţi giganţi, giganţii de foc, vor veni din Muspelheim, vor năvăli pe pământ, se vor căţăra pe podul de curcubeu, Bifrost, cu gândul de ataca şi de a distruge Asgard-ul tărâmul zeilor. Bifrost se va rupe sub greutatea giganţilor, întrerupând orice legătură ântre Midgard şi Asgard. Garm, monstruosul câine din peştera Gnipahellir va scăpa din lanţuri şi îi va urma pşe giganţi în drumul lor spre Vigrid, locul unde se va desfăşura bătălia finală. În cele din urmă, giganţii vor întâlni o rezistenţă covârşitoare dinspre armata zeilor şi a eroilor adunaţi de-a lungul timpului în Valhalla de walkirii. Primul care i-a observat pe giganţi a fost Heimdall şi a sunat din cornul Gjallarhorn pentru a anunţa pe toţi zeii. La auzul sunetului cornului însuşi arborele Yggdrasil se va zgudui. Imensa oaste a eroilor din Valhalla numără 432 000 de Einherjari, câte 800 din fiecare din cele 540 porţi ale marelui palat.
[modifică] Bătălia finală
Zeul Odin l-a atacat pe Fenris, fiind ajutat la început de Thor. Thor însă a fost nevoit să îşi părăsească tatăl pentru a răspunde ofensivei şarpelui Jormungand, duşmanul lui permanent. Primul care a căzut pe câmpul de luptă a fost Freyr, în lupta sa cu Surtur, iar asta se datorează faptului că a cedat sabia lui care îngheaţă orice, slujitorului sau Skirnir, cu câtva timp în urmă. A fost nevoie însă de o încăierare zdravănă pentru ca Freyr să moară. Tyr se angajează să îl ucidă pe Garm, va reuşi, însă va fi grav rănit. Heimdall se luptă cu Loki, iar în urma acestei lungi şi epuizante confruntări între cei doi, nimeni nu va supravieţui. Thor îl ucide pe Jormungand cu ciocanul lui, Mjollnir, dar moare după un scurt timp din cauza veninului şarpelui. Odin luptă împotriva lui Fenris cu suliţa lui Grungir, dar este înfrânt de lup şi devorat. Pentru a-şi răzbuna tatăl, Vidar va omorî cu mâinile goale lupul, rupându-i fălcile. În sfârşit, Surtur va răspândi peste toate cele 9 lumi ale cosmosului flăcări şi va arde totul. Pământul se va scufunda în mare şi vor exista foarte puţini supravieţuitori.
[modifică] Renaşterea universului
Se spune că după Ragnarok un nou pământ va răsări, verde, frumos şi îmbelşugat. Lupul Skoll, care a înghiţit-o pe Sunna va da naştere unei fecioare la fel de frumoase ca zeiţa. Aceasta va continua drumul pe care l-a urmat Sunna pe cer. Astfel, un nou soare va răsări.
Câţiva zei vor supravieţui catastrofei. Printre aceştia se numără Vili, fratele lui Odin, Vali şi Vidar, fiii zeului Odin, Modi şi Magni, copiii zeului Thor, care vor moşteni ciocanul Mjollnir, şi Hoenir, zeu cu dar profetic, care va prevesti ceea ce se va întâpla în continuare. Baldur şi Hod vor ieşi din Helheim, reîmpăcaţi şi vor locui în ceruri în palatul tatălui lor, Valhalla. Nu este menţionat ca una din zeiţele nordice să fi supravieţuit după Ragnarok, dar este posibil ca Frigg şi Freya, să fie câteva din cele ce vor trăi după sfârşitul lumii.
Dintre oameni, doar doi vor supravieţui, şi anume Lif şi Lifthrasil, şi asta datorită faptului că s-au ascuns printre crengile arborelui Yggdrasil unde flăcările lui Surtur nu i-a putut atinge şi unde s-au hrănit cu rouă. Ei vor deveni sorgintea unei umanităţi noi care va venera un panteon de zei total schimbat şi condus de Baldur.
 |
Mitologie nordică | |
|---|---|---|
|
Aegir - Aesir - Alfheim - Audumbla - Berserker - Bragi - Elf - Fenris |
||
