Anime
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna iulie 2006.
Unul din produsele culturale japoneze cele mai răspândite pe teritoriul american, şi pe înteaga planetă, de altfel, il reprezintă seriile de animaţii (anime). Ele au devenit cunoscute şi apreciate începând cu anii 1980, formându-şi un fan-base nu doar în rândul copiilor şi adolescenţilor, ci pornind o adevărată mişcare culturală, creând o comunitate imaginată , a celor care situaţi în ţări, sau chiar continente diferite împărtăşesc un sistem de valori comune. Alături de numeroasele articole în periodice, fanii anime au apelat la forma cea mai potrivită pentru a comunica, în condiţiile în care se aflau răspândiţi pe toate continentele, şi-au creat comunităţi virtuale, pagini web care oferă informaţii diversificate şi valoroase. Faptul că ele sunt accesate în continuare de un număr impresionant de oameni pasionaţi care fac lobby pentru redifuzarea unor anime sau povestesc propriile lor experienţe în domeniul animaţiilor atestă importanţa lor.
O opinie des întâlnită este aceea că anime reprezintă corespondentul japonez al cartoons, fiind versiunea animată a manga, considerată varianta japoneză a comic books. Conform oricărui dicţionar de specialitate, anime reprezintă orice film animat, nu doar adaptarea pentru marele sau micul ecran a acelor manga care au devenit populare. De fapt, “părintele” animaţiilor Osamu Tezuka a fost influnţat de valoroasele opere ale lui Walt Disney şi Max Fleisher, dar fenomenul este mult mai vechi asfel că nu se poate afirma că anime sunt o idee americană preluată şi comercializată cu succes de către japonezi. Influenţele occidentale s-au făcut remarcate mai mult în modul de creionare al personajelor, cu ochii mari, faţa rotundă, expresii caucaziene . Diferenţele de mesaj între cele două tipuri de animaţii este uşor de identificat.
În primul rând, anime nu se adresează doar copiilor, adoptând teme serioase cum ar fi moartea sau alienarea. La preluarea lor de către reţelele de televiziune occidentale are loc o adevărtă prelucrare a materialelor, fiind eliminate acele elemente care par nepotrivite în sistemul de gândire occidental. Această trunchiere a mesajului relevă atitudinea conservatoare si contradictorie a occidentului faţă de aspecte inerente ale existenţei.
Un sondaj de opinie efectuat în 1986 în Japonia şi SUA cu privire la relaţia părinte-copil a condus la următorul rezultat: dintre copiii cu vârstă între 7 şi 11 ani, 65% din americani au afirmat că părinţii lor îi tratează ca pe mici adulţi în vreme ce doar 10% din japonezi au afirmat acelaşi lucru. Aceeaşi întrebare adresată şi părinţilor a avut rezultate asemănătoare pentru părinţii americani, care în proporţie de 79% au afirmat că îşi tratează copii ca pe un adult, faţă de doar 43% din părinţii japonezi. În condiţiile în care copiii din SUA sunt trataţi asemeni unor adulţi în devenire contradicţia nu se poate explica decât prin prisma normelor culturale acceptate conform cărora copii trebuie protejaţi de imaginile dure şi nepotrivite. Dar intervenind în mesajul animaţiei, se poate spune că mesajul cultural este distorsionat de teama de a nu fi perceput greşit de către Celălalt. Alteritatea nu este respinsă, lucru destul de dificil de realizat în condiţiile intensificării globalizării, ci mai degrabă, este prelucrată pentru a corespunde propriilor imagini asupra lumii.
În al doilea rând, intriga este mai complexă decât ne-am aştepta, nu este urmărită doar evoluţia eroului, de obicei sunt mai multe personaje principale pozitive, care colaborează. Dincolo de lupta propriu-zisă între bine şi rău, anime întreprind fine observaţii pshologice, personajele fiind urmărite la locul de muncă, la şcoală, alături de cei care nu deţin puteri speciale. Nici unul din personaje nu este doar pozitiv sau doar negativ, ele evoluează în timp, se descoperă, acest lucru fiind o caracteristică a culturii orientale, de aceea intriga pare mai complicată. Calitatea de erou este doar una din caracteristicile personajelor, ele au adesea alte aspiraţii în viaţă şi trecerea în altă dimensiune, confruntarea cu alte personaje negative sunt doar devieri de la existenţa cotidiană.
În al treilea rând, seriile de anime şi manga au un sfârşit bine stabilit, eroul fie câştigă lupta, persoana iubită, se căsătoreşte sau moare . Acest lucru a condus la un fenomen extins de continuare a animaţiilor în SUA sau Europa pentru a face faţă publicului occidental obişnuit cu apariţia unor continuări atâta timp cât programul este de succes.
O caracteristică demnă de menţionat este aceea că producţiile sunt oarecum specializate pentru un public feminin şi unul masculin. Luptele sângeroase, înalte tehnologii, eroi pusi în situaţii dificile sunt parte a anime pentru băieţi, pe când poveştile romantice despre prietenie, devotament şi evoluţia eroinei spre cunoaşterea şi îndeplinirea propriului destin sunt cele care au drept public ţintă fetele.
Modul în care anime au fost primite pe teritoriul american şi reacţiile pe care acestea le-au stârnit sunt o dovadă a influenţei reale pe care cultura japoneză, cu manifestările ei specifice, o manifestă asupra celei americane.
În cadrul unei conferinţe asupra culturii pop japoneze care a avut loc la Universitatea Victoria din Canada în 1997, s-au prezentat temele principale ale anime aşa cum sunt ele percepute în spatiul occidental: lupta nu e uşoară, munca în echipă este necesară pentru a câştiga şi lupta nu e totul; de multe ori, eroul descoperă noi alegeri şi noi căi de a reuşi, noi dimensiuni care devin importante. Acest sistem de valori răspândit într-o formă atractivă prin animaţii sunt percepute de către copii americani din momentul în care au acces la televizor, construind o baza pentru viitori fani. Numiţi otaku , cuvânt care la bază este un pronume personal de politeţe la perosoana a doua singular, ei participă la convenţii SF, poartă costume asemenea personajelor favorite şi încercă să descopere împreună mesajul de dincolo de imagini.
Fan-base-urile animaţiilor au pătruns şi în grupurile de studenţi de la MIT sau Harvard, este un fenomen naţional american, de ale cărui implicaţii trebuie să se ţină cont în orice abordare culturală. Identificarea cu eroii preferaţi este justificată prin măsura în care creatorii poveştilor ţin pasul cu modificările la nivel societal. De exemplu, un număr ridicat de tinere s-au regăsit în Lady Oscar (poza de mai sus), eroina feminină din Trandafirul de la Versailles, animaţie care datează din 1974, în care personajul feminin este puternic, independent, mai inteligent si mai capabil decât eroii masculini. Prin această abordare proaspătă şi curajoasă a fost dărâmată bariera stereotipului conform căruia rolul femeii era de a sprijinii eroul sau de a fi salvată de acesta .
În urma unei cercetări proprii, navigând pe site-urile care oferă informaţii cu privire la două din animaţiile mele favorite, Sailor Moon şi puţin mai vechea Candy Candy, am descoperit fan cluburi de mii de oameni cu vârste cuprinse între 13 şi 35 de ani, care au urmărit difuzarea pe canalele de televiziune a seriilor în urmă cu 10 sau 15 ani şi încearcă să convingă autorităţile să le redifuzeze. Intervenţiile fanilor sunt recente, datează din anul acesta şi continuă. Ambele sunt anime care au drept public ţintă unul feminin, dar a ignora aceste opinii este echivalent cu a susţine că serialele soap operas sau telenovele nu au avut nici un impact cultural asupra societăţilor în care au fost difuzate.
Vezi şi manga.
