Alfabetul limbii române
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alfabetul limbii române este totalitatea literelor folosite pentru scrierea limbii române. În prezent se foloseşte un alfabet derivat din cele 26 de caractere ale alfabetului latin la care se adaugă o serie de 5 caractere suplimentare formate prin aplicarea de semne diacritice:
[modifică] Legătura dintre pronunţie şi scriere
Scrierea limbii române este în mare măsură o scriere fonetică, asociind fiecărui fonem cîte o literă. Există excepţii de la această regulă, dar, prin comparaţie cu limbi la care scrierea cuvintelor este determinată predominant etimologic, citirea textelor în limba română se învaţă relativ uşor.
[modifică] Alfabetul fonetic
Pentru situaţiile când transmiterea unui text trebuie făcută literă cu literă (de exemplu în comunicaţii telefonice) se foloseşte o serie de cuvinte a căror iniţială este litera care trebuie transmisă, în mod similar cu Alfabetul fonetic NATO:
A – Ana |
J – Jean |
S – Sandu |