Alexandru Vlahuţă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în luna noiembrie 2005. |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Medievală |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
| Toate articolele din serie | ||
| editează | ||
[modifică] Biografie
Alexandru Vlahuţă s-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleşeşti (azi Alexandru Vlahuţă), în judeţul Vaslui, ca fiu al unui mic proprietar de pământ.
A urmat şcoala primară şi liceul la Bârlad, între 1867 şi 1878, susţinând examenul de bacalaureat la Bucureşti, în 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, pe care le-a părăsit din cauza situaţiei materiale precare, devenind institutor şi apoi profesor la Târgovişte. Din 1884 până în 1893 a funcţionat ca profesor la diverse instituţii de învăţământ bucureştene (Şcoala Normală a „Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român“, Azilul „Elena Doamna“, Liceul „Sfântul Gheorghe“). În 1888 a fost revizor şcolar pentru judeţele Prahova şi Buzău. Editează revista Vieaţa (1893 - 1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coşbuc. Din 1901 a funcţionat ca referendar la Casa Şcoalelor. În 1905 se căsătoreşte pentru a treia oară cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, Râmnicu Sărat. În timpul primului război mondial a locuit la Iaşi, apoi la Bârlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceştia a fost V. Voiculescu.
Vlahuţă a murit la Bucureşti la 19 noiembrie 1919. Casa în care a locuit este astăzi Muzeul Memorial Alexandru Vlahuţă.
[modifică] Opera
A fost confrate de condei cu Mihai Eminescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Ion Luca Caragiale, ultimii doi venind adesea la Dragosloveni. Pe Eminescu îl ştia pe din afară şi-l diviniza. A stat un timp în umbra "Luceafărului", apoi şi-a croit o cale lirică proprie. În 1887, volumul Poezii a constituit un eveniment literar. Tema socială e prioritară în volumele de nuvele: Din goana vieţii, În vâltoare, Clipe de linişte, La gura sobei, File rupte, Dreptate. Îndemnat de ministrul Spiru Haret, realizează o descriere poetică a ţării in România pitorească. E un jurnal de călătorie încărcat de dragoste faţă de istoria neamului.
