Václav Havel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Václav Havel, scriitor, dramaturg şi disident ceh. Ultimul preşedinte al Cehoslovaciei (1990-1992) şi primul preşedinte al Republicii Cehe (1992-2003).

S-a născut pe 5 octombrie 1936 la Praga. Fiul unor capitalişti bogaţi, are de suferit de pe urma comunismului încă din adolescenţă. Nu îi este permis să facă studii universitare aşă că merge la cursuri de seral. La vârsta de 15 ani îşi descoperă pasiunea pentru poezie. Scrierile sale sunt influenţate de Kafka, chiar dacă operele acestuia erau interzise în acea vreme.

După satisfacerea serviciului militar, lucrează ca maşinist la un teatru din Praga (Teatrul pe balustradă - Divadlo Na Zábradlí) si studiază arta dramatică prin corespondenţă. După lovitura de stat organizată şi condusă de Moscova-din 1948 familia sa îşi pierde proprietăţile şi este considerată pro-Germană şi că a colaborat cu ocupantul (acuzaţie formulată în ziarul comunist Rudé Právo din 23 februarie, 1989) şi lui Havel i se ridică tot felul de obstacole dar face cursuri de liceu la seral şi intră la Univesitatea Tehnică Cehă in (1957). Prima piesă reprezentată a fost Petrecerea din grădină (1963) iar cea mai cunoscută piesă a sa este Largo Desolato. In 1964 s-a căsătorit cu Olga Šplíchalová.

[modifică] Cariera politică

În această perioadă îşi începe şi cariera politică, din postura de disident, lucru care îi influenţează şi opera. În 1968, anul Primăverii de la Praga, este dat afară de la teatru. Activismul său politic îl costă cinci ani de închisoare. Această dizidenţă a culminat în momentul publicării Cartei 77 un manifestpolitic, scris pentru a acuza arestare membrilor grupului de muzică psychedelică Plastic People of the Universe. Teoria sa politică cea mai articulată şi mai onorată este cea a "Post-Totalitarianismului" (vezi: puterea celor fara de putere), un termen utilizat pentru a descrie viata socială şi poltică după încheierea "miciunii comuniste".

A fost un suporter pasionat al rezistenţei nonviolente, teoretizată altădată de un celebru politician indian, Ghandi. A fost unul dintre liderii Revoluţiei de Catifea din 1989 şi devine preşedinte după primele alegeri libere. Pe 29 decembrie, 1989, fiind deja preşedinte al Forumului Civic, a fost ales preşedinte al primului Parlament liber.

[modifică] Destrămarea Cehoslovaciei

Un insucces al carierei sale politice l-a reprezentat destrămarea Cehoslovaciei, în 1992, căreia Havel i s-a opus. Pe 3 iulie al acelui an parlamentul cehoslovac a refuzat realegerea lui Havel ca preşedinte al ţării, pe motiv că s-a pronunţat pentru menţinerea Cehoslovaciei. A demisionat din funcţie pe 20 iulie 1992, după Declaraţia de Independenţă a Slovaciei. Astfel Havel a devenit ultimul preşedinte al Cehoslovaciei şi primul preşedinte al Cehiei.

În 1993 devine primul preşedinte al Cehiei. Este reales în 1998, în ciuda faptului că e bolnav ca urmare a anilor de detenţie şi a excesului de tutun. În 2003 iese de pe scena politică după ce încheie cel de-al doilea mandat politic de presedinte, iar biroul său este ocupat de marele sau oponent, pierde Václav Klaus, cel mai redutabil adversar politic al său.