Theodor Aman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Autoportret

Theodor Aman - (n. 20 martie 1831, Câmpulung-Muscel - d. 19 august 1891, Bucureşti), pictor şi grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor şcoli româneşti de arte frumoase atât la Iaşi cât şi la Bucureşti.

Studiază la Bucureşti, apoi la Paris.
Profesor şi întemeietor al Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti.
Se dedică picturii influenţat de maeştrii Renaşterii italiene.
Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viaţa muscelenilor lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung şi împrejurimi.
Numele său a rămas în istoria artei româneşti nu doar prin valoarea operelor semnate, ci şi prin contribuţia avută la întemeierea primelor şcoli de Arte frumoase, la Bucureşti şi Iaşi (1864).
Dupa lecţii de desen cu pictorul Constantin Lecca, la Şcoala Centrală din Craiova, pleacă în 1850 la Paris, unde studiază pictura cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu Francois Edouard Picot. Începe să picteze încă de pe atunci o serie de compoziţii istorice, unul din genurile sale preferate în care va excela, făcând, în epocă, şcoala (Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, 1852; Bătălia de la Oteniţa, 1854; Bătălia de la Alma, 1855; Unirea Principatelor, 1857; Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe, 1859; Vlad Ţepes şi solii turci, 1861-1864; Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872; Tudor Vladimirescu, 1874-1876; Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Ţepeş, 1885-1887 etc.).
Prestigiul de care s-a bucurat Aman a fost sporit şi de funcţia sa de director al Şcolii naţionale de arte frumoase, încă de la înfiinţarea acestei instituţii, în 1863. În pictura sa de o rigoare academistă, simbolurile evocărilor istorice aduc o anume prospeţime, în sensul situării artistului în actualitate. Noutatea pânzelor sale ţine astfel mai mult de răspunsurile tematice la preocupări sociale şi politice din perioada fondării statului naţional român. Nu lipsesc însă şi unele încercări de luminare a paletei, de surprindere a instantaneului, ce ne vorbeşte despre ecoul, fie şi palid, al experienţelor unor artişti francezi care pictau în aer liber, la Barbizon, în împrejurimile Parisului, unde în deceniul al şaptelea şi al optulea, se pun bazele impresionismului (Peisaj cu barca pe lac; Stradă în Sinaia; Portul Constanţa; Petrecere în familie; Canoniera în portul Constanţa; În parc etc.)