Paul Heyse
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Paul Johann Ludwig von Heyse (n. 15 martie 1830 la Berlin - d. 2 aprilie 1914, München) scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1910 şi-a asigurat un loc bine definit datorită contribuţiei aduse, atât practic cât şi teoretic, la evoluţia nuvelei.
Cuprins |
[modifică] Motivaţia juriului Nobel
"ca omagiu pentru desăvârşita sa artă, pătrunsă de concepţia idealistă, realizată pe parcursul unei lungi şi importante, activităţi ca poet liric, scriitor dramatic, romancier şi autor al unor nuvele de renume mondial".
[modifică] Biografie
Heyse, născut în anul 1830 la Berlin, ca fiu al unui profesor universitar, Karl Wilhelm Ludwig Heyse şi al lui Julie Salomon, evreică din familia lui Felix Mendelssohn, se formează într-un climat intelectual în care cultul pentru antichitate se îmbină cu admiraţia faţă de clasicismul german. După încheierea studiilor universitare la Berlin şi Bonn (1848),unde audiase cursurile renumitului profesor Diez şi-şi dăduse doctoratul cu o teză despre aspectele poeziei provensale, este introdus în cercul literar berlinez "Tunnel über der Spree" (Tunelul peste Sprea) şi se împrieteneşte cu poetul Emanuel Geibel.
În aceeaşi perioadă ia contact cu Iakob Burckhardt, a cărui viziune asupra renaşterii îi influenţează hotărâtor concepţia despre artă. Din timpul primei sale călătorii în Italia (1852-1853) datează şi relaţiile de strânsă amiciţie cu pictorul Arnold Böcklin. Debutează cu lucrări dramatice, versuri şi povestiri.
În anul 1854 se stabileşte în capitala Bavariei, frecventează cenaclul literar "Die Münchner Schule", în cadrul căreia se practică un gen de neoclasicism: promovarea cultului frumosului, aprecierea formei poetice realizate, a farmecului estetic al unui creaţii închegate sub raport arhitectonic - reacţie cu precădere subiectivă faţă de eşecul revoluţiei de la 1848 - corespundeau concepţiilor tânărului scriitor.
Natură poetică polivalentă - a ilustrat genul liric, drama, nuvela, romanul - şi de o fertilitate prodigioasă - a scris peste 160 de opere - Heyse s-a situat în fruntea scriitorilor münchenezi. Considerat de Gottfried Keller după apariţia primului său volum de nuvele (1855), ce conţinea piesa L'Anabiata (Sălbatica), drept "cel mai valoros tânăr scriitor german". Heyse atinge punctul culminant al gloriei sale în 1880.
O nestăpânită plăcere de a fabula determina să scrie, dar forţa generatoare a operei sale este ochiul de artist însetat de culori şi forme. Asemenea sculptorului,Heyse îşi conturează personajele distanţându-se spaţial de ele. Imaginaţia sa operează cu situaţii pitoreşti, ele sunt punctul său de plecare. Nefiind conceput liric, orice moment psihologic se oglindeşte în mimică, prinde viaţă într-un gest.
Întregul flux al vieţii interioare devine o stare palpabilă, este reflectat într-o situaţie plastică. Pe de altă parte heyse este un cerebral. Redând doar ceea ce îi încântă ochiul şi-i înflăcărează imaginaţia, el scrie mult mai uşor decât dacă ar fi cristalizat şi potenţat dureroase şi adânci trăiri personale. Natura umană îl pasionează, ea este în ultimă instanţă izvorul poeziei şi ultimul ei cuvânt, visul şi profesiunea sa de credinţă.
Cel care păstrase cu demnitate integritatea spirituală, luase poziţie critică împotriva religiei, a mărginirii aristocraţei şi suficienţei burgheziei germane, cel care combătuse teoria lui Fr. Nietzsche despre supraom, cunoaşte din plin succesul :conferirea în 1910 a Premiului Nobel pentru literatură încununa o prolifică activitate literară, apreciată şi dincolo de graniţele Germaniei.
[modifică] Bibliografie
- Franziska von Rimini (Francesca de Rimini) (1850)
- Spanisches Liederbuch (Cartea cântecelor spaniole) (1852)
- Novellon (Nuvele) (1855)
- Vier neue Novellon (Patru nuvele noi) (1859)
- Die Sabinerinnen (Sabinele) (1859)
- Ludwig der Bayer (Ludovic Bavarezul) (1862)
- Andreea Delfin (1862)
- Neue Novellon(Nulele inedite) (1864)
- Ein neues Novellenbuch(O nouă culegere de nuvele) (1871)
- Gedichte(Poezii) (1872)
- Kinder der Welt(Copiii lumii) (1873)
- Das Ding au sich (Lucrul în sine) (1879)
- Verse aus Italien (Versuri din Italia) (1889)
- Das Buch der Freudschaft(Cartea prieteniei) (1883)
- Neuer deutscher Novellenschatz (Nou florilegiu al nuvelelor germane) (1884 - 1898)
- Italienische Dichter seit der Mitte des 18, Jabrhunderts (Poeţi italieni începând de la începutul sec. al XVIII-lea) (1889-1905)
- Merlin (1892)
- Melusine(1895)
- Victoria Regia (1906)
- Gegen den Strom (Împotriva cursului)
- Die Geburt der Venus(Naşterea zeiţei) (1909)
- Letzte Novellen (1914)
[modifică] Legături externe
| Predecesor: Selma Lagerlöf |
Premiul Nobel pentru literatură 1910 |
Succesor: Maurice Maeterlinck |
