Număr
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
- Pentru noţiunea de număr în gramatică vezi articolul Număr (gramatică).
Termenul număr este o noţiune abstractă folosită pentru a exprima cantitatea. Numerele pot fi folosite pentru a comunica sau înregistra atît rezultatul numărării cât şi cel al măsurării. Cele două noţiuni sunt înrudite dar distincte. Prin numărare se determină câte elemente, de obicei indivizibile, sunt conţinute într-o anumită mulţime sau înşiruire (trei iezi, nouă vieţi, etc.), iar prin măsurare se compară o mărime dată cu o altă mărime considerată drept referinţă şi numită unitate de măsură (o oră şi jumătate, unsprezece metri, etc.). Tot termenul de număr este folosit şi pentru a desemna forma grafică a rezultatului acestor operaţii (3, 2005, 3,14159, etc).
Reprezentarea unui număr se face:
- în limba vorbită - prin numerale (şase);
- în limba scrisă - prin cifre, care pot fi arabe (6), romane (VI), binare (110), ideografice (六), etc.;
- alte semne sau simboluri cum ar fi: noduri făcute pe o sfoară (
••• •••), crestături pe răboj (IIIII), etc.
Există următoarele tipuri de numere:
- cardinale, care exprimă câte elemente are o mulţime: 1, 2, 3, ... ;
- ordinale, care arată poziţia unui element într-o mulţime ordonată: primul, al doilea, al treilea, ... ;
- distributive, care arată cum sunt grupate elementele unei mulţimi: câte unul, câte doi, câte trei, ... .
- altele: de trei ori pe zi, la fiecare patru metri, amândouă, etc.
[modifică] Categorii de numere
- Numere naturale
- Numere întregi
- Numere zecimale
- Numere raţionale
- Numere reale
- Numere complexe
[modifică] Vezi şi
- Numeral
- Cifră
- Baze de numeraţie
- Unitate de măsură
- Numere celebre
- Constante matematice
- Constante fizice
- Zero
- Numere negative
- Numere prime
- Numere complexe