Mihai Antonescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mihai Antonescu (n. 18 noiembrie 1904, comuna Nucet, judeţul Dâmboviţa – 1 iunie 1946, închisoarea Jilava) a fost un politician român. După primii ani de şcoală din comuna natală a continuat la Piteşti şi apoi la Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti. Între 1922–1926 a urmat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, unde şi-a obţinut doctoratul. Începând cu anul 1929 va funcţiona ca asistent de drept internaţional la Academia de Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, în acelaşi timp profesând şi avocatura. În 1938 l-a cunoscut pe generalul Ion Antonescu, de care s-a legat o sinceră prietenie. A fost alături de el în furtunosul an 1940; începând cu 9 septembrie 1940 şi până în ianuarie 1941, ocupă scaunul de Ministru al Justiţiei. A îndeplinit concomitent, începând din iunie 1941 şi până la 23 august 1944 funcţiile: Ministru al Afacerilor Străine, al propagandei naţionale, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi, în absenţa mareşalului, preşedinte al Consiliului de Miniştri. Activitatea sa şi preocupările în vederea ieşirii României din alianţa cu Germania, a fost curmată prin arestarea sa la 23 august 1944. După detenţia în URSS în perioada septembrie 1944 – aprilie 1946 a fost readus în ţară, judecat, condamnat la moarte şi executat la 1 iunie 1946 la închisoarea Jilava, împreună cu Ion Antonescu, Constantin Vasiliu şi Gheorghe Alexianu.
| Predecesor: Ion Antonescu |
Ministrul Afacerilor Externe 1 ianuarie 1943 – 23 august 1944 ad-interim |
Succesor: Grigore Niculescu-Buzeşti |
 |
Acest articol despre un subiect istoric este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa. |
Categorii: Cioturi Istorie | Naşteri în 1904 | Decese în 1946 | Antisemiţi | Fascişti români | Politicieni români | Miniştri români ai Afacerilor Externe | Prim-miniştrii României | Români ai celui de-al doilea război mondial | Conducători politici ai celui de-al doilea război mondial | Prim-miniştri executaţi | Avocaţi români | Criminali de război
