Limba daneză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Daneza (dansk) aparţine grupului de limbi nord-germanice (mai cunoscut şi ca limbi Scandinavice), un subgrup al Limbilor Germanice ramură a Limbilor Indo-Europene. Este vorbită de circa 6 milioane de persoane majoritatea aflate în Danemarca şi aproximativ 50,000 de persoane aflate în partea nordică Schleswig-Holstein a Germaniei, unde este limbă minoritară. Daneza este limbă oficială în Groenlanda şi Insulele Faroe. În Islanda, parte a Danemarcei până în 1944, daneza este studiată ca şi principală limbă străină.

Limba a derivat dintr-un dialect mai vechi pe parcursul Secolului XIII şi a început să devină o limbă distinctă faţă de alte limbi scandinavice odată cu prima traducere a Bibliei în 1550, definind o ortografie diferită de suedeza, de aceea daneza scrisă a rămas mult mai uşor de înţeles pentru suedezi decât cea vorbită. daneza modernă se caracterizează printr-o tendinţă accentuată de eliminare a multor sunete ceea ce o face extrem de dificilă de stăpânit pentru străini.

[modifică] Clasificare şi limbi înrudite

Daneza este o limbă Est Scandinavică, la fel ca şi limba suedeză. Deşi limba norvegiană este clasificată ca o limbă Vest Scandinavică împreună cu limba faroeză şi limba islandeză, o clasificare mai recentă bazată pe inteligibilitatea reciprocă a limbilor sugerează islandeza şi faroeza ca fiind dintr-un ramură de Scandinavă Insulară, iar Norvegiana, Daneza şi Suedeza sunt considerate a fi limbi din ramura Scandinavă de Continent. Daneza scrisă şi Norvegiana Bokmål sunt în mod special asemănătoare, deşi fonetica şi metrica celor trei limbi sunt uşor diferite. Vorbitorii oricăreia dintre cele trei limbi înţeleg cu uşurinţă celelalte 2 limbi, dar studiile au relevat totuşi că vorbitorii de norvegiana de obicei înţeleg mult mai bine daneza şi suedeza decât înţeleg danezii şi suedezii oricare din celelalte limbi.

[modifică] Istorie

Aria de răspândire a dialectului din care provine daneza în timpul secolul X. Zona roşie este distribuşia dialectului Old West Norse; zona portocalie reprezintă răspândirea dialectului Old East Norse. Zona roz este Old Gutnish, iar cea verde este extinderea celorlalte Limbi germanice cu care Old Norse a mai păstrat unele asemănări.

De-a lungul secolului VIII, limba germanică din Scandinavia, numită Proto-Norse, a suferit o serie de modificări şi a evoluat în Old Norse. Această limbă, la rândul ei, a suferit alte modificări care nu s-au răspândit în întreaga Scandinavie, ducând la apariţia a două dialecte similare, Old West Norse (Norvegia şi Islanda) şi Old East Norse (Danemarca şi Suedia).

Old East Norse se numeşte în Suedia Suedeză Runică, iar în Danemarca Daneză Runică, dar până în secolul XII, dialectul era identic în ambele ţări. Sunt numite runice întrucât majoritatea textului este în alfabetul runic. Spre deosebire de Proto-Norse, care era scrisă în alfabetul Vechiul Futhark, Old Norse folosea noul alfabet Futhark, care avea doar 16 litere. Datorită numărului limitat de rune, unele erau folosite pentru a exprima mai multe foneme, cum era cea pentru vocala u folosită, de asemenea, pentru vocalele o, ø şi y, iar runa pentru i era folosită şi pentru e.

O schimbare care a separat dialectul Old East Norse (Suedeză/Daneză Runică) de cel Old West Norse a fost modificarea diftongului æi (ei în Old West Norse) în monoftongul e, cum ar fi stæin devenit sten. Aceasta se observă în inscripţiile runice unde în vechime se citea stain iar mai târziu a devenit stin. De asemenea, s-a produs o schimbare a au ca în dauðr transformat în ø ca în døðr. Această schimbare este materializată în inscripţiile runice ca şi o schimbare de la tauþr la tuþr. În plus diftongul øy (ey în Old West Norse) s-a schimbat în ø.

Începând cu 1100 dialectul Danemarcei a început să difere de cel al Suediei. Modificările limbii s-au răspândit în mod inegal în Danemarca ceea ce a creat o serie de dialecte cu diferenţe minore.

Daneza era odinioară vorbită mult în partea de Nord-Vest a Regatului Unit. Multe cuvinte provenite din daneză cum ar fi gate (gade) pentru stradă, se mai folosesc încă în Yorkshire şi în alte părţi estice ale Angliei, în urma colonizării făcute de vikingii danezi. Oraşul York era odinioară aşezarea daneză Jorvik.

Prima traducere daneză a Bibliei a fost publicată în 1550.

[modifică] Distribuţia Geografică

Daneza este limba oficială din Danemarca, una din cele două limbi oficiale din Groenlanda (cealaltă fiind groenlandeza) şi una din cele două limbi oficiale din Insulele Faroe (cealaltă este Limba faroeză). În plus există o comunitate mică de vorbitori de daneză în Schleswig-Holstein, o regiune din Germania la graniţa cu Danemarca, unde este limbă recunoscută şi protejată oficial. În plus este una din limbile oficiale ale Uniunii Europene.

[modifică] Dialecte

Daneza standard (rigsdansk sau rigsmål) este limba bazată pe dialecte vorbite în şi împrejurul capitalei Copenhaga. Spre deosebire de suedeză şi norvegiană, danezii nu au decât o normă de vorbire regională. Peste 20% din vorbitorii de daneză locuiesc în zona metropolitană şi majoritatea agenţiilor guvernametale, instituţiilor şi companiilor importante au birourile centrale în Copenhaga ceea ce a dus la o omogenizare a limbii. Se consideră în general că daneza standard este bazată pe o formă a dielectului din Copenhaga. Există câteva dialecte în unele comunităţi mici, dar majoritatea vorbitorilor din aceste zone vorbesc în general o formă regionalizată a danezei standard.

Dialectele daneze sunt împărţite în trei grupe generale de dialecte:

• Østdansk sau Københavnsk ("Daneza Estică") sau ("Daneza de Copenhaga")
• Ødansk ("Daneza Insulară")
• Jysk ("Jutlandeza")

Istoric vorbind, daneza estică include ceea ce se consideră astăzi dialectele suedeze cum ar fi dialectul scanian şi cel vorbit pe insula Bornholm din Marea Baltică. Explicaţia stă în faptul că provinciile Blekinge, Halland şi Skåne au aparţinut Danemarcei care le-a cedat în 1658 Suediei.

[modifică] Fonetică

Sistemul de pronunţie danez este unic în multe feluri printre limbiile lumii şi este partea cea mai dificilă a limbii pentru românii doritori sa înveţe daneza. Este o adevărată mândrie naţională daneză reducerea considerabilă a sunetelor rostite şi asimilarea lingvistică atât a consoanelor cât şi a vocalelor, chiar şi în limba foarte formală. Un alt aspect rar întâlnit la limbi este aşa numitul stød (ocluziunea glotală), absent în unele dielecte din Danemarca de sud. Cf. [1] stødul constă din întreruperea rostirii unui sunet prin închiderea coardelor vocale. Efectul acustic este asemănător celui închiderii coardelor vocale când tuşim, fără ca, totuşi, închiderea să se producă forţat. Stød-ul se produce doar pe o silabă accentuată şi doar când coardele vocale vibrează.

[modifică] Vocale

Vocalele daneze sunt a, e, i, o, u, y, æ şi ø. Pronunţia fiecăreia diferă de cuvinte şi poate fi particularizată în mai multe feluri. Daneza modernă are 26 de foneme bazate pe consoane, din care marea majoritate pot fi atât lungi căt şi scurte.

[modifică] Consoane

Consoanele daneze sunt b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, r, s, t, v,w, z, x şi q. La fel ca şi la vocale pronunţia fiecăreia poate diferi foarte mult de la un cuvânt la altul. Învăţarea corectă a pronunţiei se poate face doar prin memorarea pronunţiei fiecărui cuvânt în parte.

[modifică] Gramatica

[modifică] Verbele

Forma de infinitiv a majorităţii verbelor daneze se termină într-o vocală, care este litera e în general şi sunt precedatae de at. Există câteva verbe care la infinitiv au însă alte terminaţii: at bo (a locui), at synes (a gândi, a crede), at dø (a muri), at gå (a merge), etc. Verbele se conjugă conform cu timpul gramatical, dar nu variază în funcţie de persoană. Spre exemplu forma de prezent se formează adăugând sufixul -r la forma de infinitiv a verbului ( şi eliminând at). Verbul at kommer (=a veni) va fi aşadar kommer, indiferent de persoană sau dacă este vorba de singular ori plural:

Această conjugare extrem de simplă a verbelor este însă încălcată de multe verbe neregulate cu conjugare proprie.

[modifică] Substantivele

Substantivele daneze au două genuri gramaticale:

• Genul comun (rezultat prin contopirea genului masculin şi a celui feminin din vechea daneză) - 90 % din substantive
• Genul neutru

Genul substantivelor daneze este diferit de cele române, iar pentru învăţarea lui singura metodă este memorarea lui pentru fiecare substantiv în parte.

Ca şi majoritatea limbilor germanice, daneza uneşte într-un cuvânt substantivele compuse: kvindehåndboldlandsholdet, se va traduce în română prin "echipa naţională de handball feminin". În unele cazuri, subsatntivele sunt unite orintr-un s suplimentar, cum ar fi landsmand (provenit din unirea lui land, "ţară", cu mand, "om", şi însemnând "compatriot"), dar există şi landmand (din aceleaşi rădăcini, însemnând "fermier"). În substantivele compuse genul va fi totdeauna cel al ultimului substantiv.

[modifică] Articolul

Articolul la rândul lui este de 2 feluri: hotărât şi nehotărât. Pentru genul comun articolul nehotărât este en, de exemplu en dreng = un băiat, en pige = o fată (se observî diferenţa faţă de română unde substantivul fată este feminin), en by = un oraş, iar pentru genul neutru articolul nehotărât este et, de exemplu et hus = o casă.

Articolul hotărât este enclitic (se adaugă la sfârşitul substantivului) ca şi în limba română şi este identic cu cel nehotărât:

drengen = băiatul, byen = oraşul, iar la genul neutru huset = casa.

Pentru substantivele terminate în -e, articolul hotărât devine -n la genul comun (pigen = fata), respectiv -t la cel neutru (æblet = mărul).

[modifică] Vocabular

Majoritatea cuvintelor daneze vin din Old Norse. O mare parte din cuvintele daneze însă vin din germană (spre exemplu, betale = a plăti ( în germană bezahlen)). Deoarece engleza şi daneza sunt limbi asemănătoare, multe cuvinte uzuale din cele două limbi seamănă mult. De exemplu, următoarele cuvinte daneze pot fi recunoscute uşor în forma lor scrisă de către vorbitorii englezi: have, over, under, for, kat. Dacă sunt pronunţate însă aceste cuvinte sună destul de diferit de echivalentele lor engleze.

[modifică] Numeralele

Spre deosebire de alte limbi scandinave, numeralul în daneză se bazează pe sitemul vigesimal(multiplu de 20): tyve (douăzeci) este baza sistemului numeric. Tres (forma scurtă pentru tresindstyve) înseamnă 3 ori 20, adică 60; firs (forma scurtă pentru firsindstyve) este 4 ori 20, adică 80. Halvtreds înseamnă (2−­­½) ori 20, adică 50.

Listă a numeralelor daneze (cf.[2])

În continuare se va scrie cifra unităţilor, og (=şi), cifra zecilor.

Exemple:
34 = fireogtredive
78 = otteoghalvfjerds
165 = hundrede og femogtres
854 = otte hundrede og fireoghalvtreds
6581 = seks tusind femhundrede enogfirs

[modifică] Scrierea

Daneza se scrie folosind Alfabetul latin, cu trei litere suplimentare: æ, ø, şi å, care sunt la sfârşitul alfabetului danez, în această ordine. Reforma ortografică din 1948 a introdus şi litera å (folosită şi în Norvegia şi Suedia), în alfabetul danez pentru a înlocui litera aa; vechea folosire mai apare în unele nume personale şi geografice sau documente vechi (de exemplu numele oraşului Ålborg este adesea scris Aalborg).

Aceeaşi reformă a schimbat scrierea unor cuvinte uzuale ca vilde, kunde şi skulde, la formele lor actuale ville, kunne şi skulle, şi a eliminat obiceiul de a capitaliza toate substantivele, obicei încă existent în germană. Daneza şi norvegiana modernă folosesc acelaşi alfabet, deşi ortografia diferă uşor.

[modifică] Alfabetul Danez

[modifică] Vezi şi

• Listă de limbi

[modifică] Legături externe

• Curs Gratis de Limba Daneza

[modifică] Bibliografie

Drept bibliografie s-au folosit versiunile în engleză, franceză, italiană, germană şi daneză a acestei pagini. O serie din conţinutul acestei pagini a fost preluat de pe [3], cu acordul autorului.

Limbile oficiale ale Uniunii Europene

cehă | daneză | engleză | estonă | finlandeză | franceză | germană | greacă | italiană | letonă | lituaniană | maghiară | malteză | neerlandeză | poloneză | portugheză | slovacă | slovenă | spaniolă | suedeză
Din 2007: bulgară | irlandeză | română