Eroziunea solului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Prin eroziune se înţelege degradarea solului sau a rocilor, caracterizată prin desprinderea particulelor neconsolidate şi îndepărtarea lor prin acţiunea ploii sau a vântului. Stoparea eroziunii se face prin lucrări hidrotehnice, prin îndiguiri, împăduriri etc.
Eroziunea solului este deplasarea particulelor de solid de la suprafaţa uscatului prin acţiunea vântului, apei sau gheţii sau ca urmare a acţiunii unor organisme vii (bioeroziune).
Eroziunea este de mai multe feluri:
- eroziune eoliană – îndepărtarea progresivă a fragmentelor de sol şi roci prin acţiunea vântului.
- eroziune fluvială- distrugerea progresivă a materialului din albia şi din malurile unui râu. Stabilizarea malurilor se poate face prin plantarea de copaci.
- eroziune glaciară - îndepartarea progresivă a rocilor de bază, a solului şi a altor materiale de către gheţari.
- eroziune marină - îndepărtarea treptată a materiilor din alcătuirea zonei litorale de către mare.
- eroziune pluvială - eroziune areolară incipientă, rezultată prin izbirea solului, descoperit de vegetatie, de către picăturile de ploaie.
- eroziune termică - topirea unor bucăţi de gheaţă încorporate în sedimentele de mal sau de albie, ce antrenează particule de sol, creând denivelări, nişe de mal etc.
[modifică] Vezi şi
 |
Acest articol din domeniul geografiei este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa ! |
