Consoană fricativă glotală surdă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În fonetică, consoana fricativă glotală surdă (sau fricativă laringală surdă) este un sunet care apare în unele limbi vorbite, clasificat drept consoană, dar care se produce prin simpla expiraţie a aerului, fără un loc sau mod de articulare anume. Simbolul său fonetic este [h]. În limba română se notează cu litera H şi apare în cuvinte precum ham /ham/ şi zahăr /'za.hər/. Trebuie remarcat că, în funcţie de sunetele învecinate, această consoană poate fi pronunţată nu numai glotal ci şi velar sau palatal.

Acest sunet apare, în afară de limba română, şi în limbi precum araba, basca, engleza, unele dialecte ale limbii spaniole, etc.

Perechea sonoră a acestui sunet este consoana fricativă glotală sonoră [ɦ], care însă nu se foloseşte în limba română.

[modifică] Pronunţie

• Este o consoană surdă, adică în timpul pronunţiei sale coardele vocale nu vibrează.
• Denumirea de consoană fricativă dată acestui sunet este tradiţională. În realitate fluxul de aer nu este restricţionat în nici un fel, deci nu se poate preciza un mod de articulare. Sunetul se produce într-o stare de tranziţie a glotei (porţiunea îngustă a laringelui cuprinsă între coardele vocale).
• În timp ce celelalte consoane şi toate vocalele ai un loc de articulare clar, pentru acest sunet nu se poate preciza un loc de articulare.
• Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
• Nu se poate clasifica într-una din grupele de consoane centrale sau laterale la nivelul gurii nu există nici o limitare a fluxului de aer.
• Este o consoană pulmonară, adică obţinută prin aplicarea unei presiuni din plămîni.