Consoană sonoră

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Consoanele sonore sînt acele consoane la articularea cărora coardele vocale intră în vibraţie prin închiderea parţială a glotei. O consoană care se pronunţă cu coardele vocale relaxate se numeşte "surdă".

Simbolul AFI pentru consoane sonore este [  ̬], (o jumătate de cerc cu deschiderea în sus, plasat sub simbol). Se foloseşte atunci cînd un fonem care de obicei este surd trebuie pronunţat sonor. De exemplu [s̬] se pronunţă ca [z].

În limba română următoarele 11 consoane sînt sonore:

1. /b/ ca în bun,
2. /d/ ca în dac,
3. /g/ ca în gol,
4. /ʤ/ ca în ger,
5. /v/ ca în val,
6. /z/ ca în zeu,
7. /ʒ/ ca în jar,
8. /r/ ca în rău,
9. /l/ ca în leu,
10. /m/ ca în mal,
11. /n/ ca în nai.

În funcţie de sunetele care vin înainte sau după aceste consoane, ele se pot pronunţa diferit, dînd naştere la alofone, de exemplu [n] se poate pronunţa şi ca [ŋ] (v. consoanele limbii române).

Tot în categoria de consoane sonore se clasifică şi semivocalele. Şi vocalele propriu-zise sînt tot foneme sonore, pentru că se produc cu vibrarea coardelor vocale, în afara cazurilor cînd devin surde (ca ultimul sunet din cuvîntul bărci) sau cînd vorbim în şoaptă.

În timp ce limba română cunoaşte doar consoane sonore şi surde, în alte limbi apar diferite grade şi moduri de sonorizare. Foneticienii disting cel puţin şapte niveluri de închidere a glotei în articularea sunetelor din diverse limbi, între dischiderea totală care corespunde consoanelor surde şi aşa-numitul stop glotal care se obţine închizînd glota complet. La mijloc între cele şapte niveluri se află sonorizarea aşa-zisă "modală" care se realizează ca în vocalele şi consoanele sonore ale limbii române.

O altă dimensiune a sonorizării consoanelor este "timpul de atac vocal", care indică durata de la eliberarea consoanei pînă cînd coardele vocale încep să vibreze. În cazul consoanelor surde obişnuite acest timp este zero sau insesizabil. Consoanele ocluzive aşa-zis "aspirate" se disting prin aceea că după încetarea constricţiei, fluxul de aer traversează o vreme canalul sonor fără vibrarea coardelor vocale. Acest fenomen se petrece într-o oarecare măsură în limba engleză, dar este mai pregnant în islandeză, hindi sau limba greacă veche. Fenomenul invers, în care sonorizarea începe încă de pe timpul consoanei, şi se numeşte "sonorizare parţială". Consoanele sonore din limba română corespund nivelului la care sonorizarea începe o dată cu consoana. Există şi limbi în care sonorizarea începe chiar înainte de consoană, iar efectul se numeşte "prenazalizare", aşa cum se găseşte în multe din limbile Melaneziei.