Limba arabă

Cuprins

Limba arabă este o limbă semitică, vorbită în nordul Africii şi în sud-estul Asiei. Există trei tipuri de arabă:

Araba clasică, întâlnită în literatura clasică şi în Coran, folosită şi ca limbă cultă comună între toate ţările arabe.
Araba magrebiană, vorbită în Africa de Nord (Magreb).
Araba meridională, vorbită în Peninsula Arabică.

Araba este una dintre limbile cele mai vorbite din lume, cu aproximativ 180 milioane de vorbitori. Este prima limbă oficială în Arabia Saudită, Algeria, Bahrein, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Irak, Iordania, Kuwait, Liban, Libia, Maroc, Mauritania, Oman, Qatar, Palestina, Siria, Sudan, Tunisia şi Yemen, si a doua limba oficiala in Comore, Djibouti, Somalia,. În plus, câteva milioane de musulmani, rezidenţi în alte ţări, deţin cunoştiinţe de arabă, din motive, mai ales, religioase (atât timp cât Coranul este scris în arabă). Din 1974 este una dintre limbile oficiale ale Naţiunilor Unite.

Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti [1]

Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir [2]

Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea Spiru Haret [3]

George Grigore şi Nicolae Dobrişan, Ghid de conversaţie român-arab, Teora, Bucureşti, 1993, 1997, 1998, 2001, 2006

George Grigore (ş.a.), Qāmūs ğumal wa 'ibārāt ‘arabī-rūmānī (Dicţionar frazeologic arab-român), Arkan, Bagdad, 1995

George Grigore, Ghid de conversaţie arab-român Cris Book, Bucureşti, 1996

George Grigore şi Nicolae Dobrişan, Dicţionar arab-român, Teora, Bucureşti, 1998

George Grigore, Ghid de conversaţie arab-român, Teora, Bucureşti, 1998

Hallaq Boutros, Limba arabă fără profesor, Teora, Bucureşti, 2002 (cumpără online)

George Grigore, Limba arabă - pronunţie şi scriere, Editura "Fundaţia România de Mâine", Bucureşti, 2002, 2006

Irina Vainovski-Mihai, Curs practic de limba arabă. Caiet de exerciţii, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2006