Consoană oclusivă alveolară sonoră

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În fonetică, consoana oclusivă alveolară sonoră este un sunet consonantic care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este [d]. Există de fapt o familie de asemenea sunete, diferenţiate atît după poziţia exactă a limbii în timpul articulării cît şi după care anume parte a limbii are un rol activ în articulare. Astfel se disting:

• După punctul de articulare:
  • o oclusivă alveolară;
  • o oclusivă dentală;
  • o oclusivă postalveolară.
• După partea activă a limbii:
  • o consoană apicală, pronunţată blocînd aerul numai cu vîrful limbii, ca în limba engleză;
  • o consoană laminală, pronunţată blocînd aerul cu suprafaţa plată din imediata vecinătate a vîrfului limbii, ca în limba română.

Întrucît există foarte puţin limbi care au mai mult de o varietate de [d] cu contrast fonemic, simbolul d este folosit pentru oricare dintre variante. Atunci cînd se doreşte notarea precisă a diferenţelor se folosesc diacritice. De exemplu: varianta dentală se notează [d̪] (cu o punte dedesubt), varianta apicală se notează [d̠] etc.

În limba română apare varianta laminală a acestei consoane şi se notează cu litera D; apare în cuvinte precum dor /dor/, adun /a'dun/, văd /vəd/. Numeroase lucrări clasifică sunetul [d] din limba română şi din celelalte limbi romanice drept o consoană dentală, dar tendinţa în fonetica modernă este de a îl clasifica drept o consoană alveolară laminală.

Perechea surdă a acestui sunet este consoana oclusivă alveolară surdă [t].

[modifică] Pronunţie

• Modul de articulare este oclusiv, adică prin blocarea fluxului de aer din canalul fonator.
• Locul de articulare este alveolar, adică prin atingerea alveolelor incisivilor superiori cu partea anterioară a limbii. Dacă numai vîrful limbii atinge alveolele, consoana se numeşte apicală, iar dacă în articulare participă zona plată dinapoia vîrfului limbii (ca în limba română), se numeşte laminală.
• Este o consoană sonoră, adică în timpul pronunţiei sale coardele vocale vibrează.
• Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
• Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părţii centrale a limbii.
• Este o consoană pulmonară, adică obţinută prin aplicarea unei presiuni din plămîni.