Cod de bare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În fiecare zi întâlnim coduri de bare peste tot în jurul nostru. Le putem vedea în magazine, pe corespondenţă, facturi, etc. De acum preţurile au fost înlocuite de codurile de bare.

Codurile de bare pot fi folosite în orice societate şi în toate industriile producătoare sau de desfacere.

Ele sunt folosite în mai multe sisteme.

Codurile de bare pot fi descrise ca un cod "Morse optic". O serie de bare negre pe un spaţiu alb dau naştere codului de bare. Există mai multe formate de coduri de bare.

Codurile de bare sunt citite şi decodate cu ajutorul scanerelor care măsoară reflexia luminii şi interpretează codurile în numere şi litere şi le trimit spre gestionare unui calculator. Din cauză că există multe formate de coduri de bare s-a ajuns ca un scaner să recunoască mai multe formate liniare şi bidimensionale.

Dacă simbologia este relativ unică, compoziţia unui cod de bare variază de la format de format. De exemplu, toate codurile de bare sunt reprezentate pe axele X si Y şi sunt ortogonale pe axa X.

Lungimea codului de bare pe axa X reprezintă lungimea codului de bare.

Toate codurile de bare au un caracter de start/stop ce permite citirea de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga. Prin convenţie caracterul din stânga este consederat caracterul de start şi caracterul din dreapta caracterul de stop.

Codurile de bare reprezintă un set de simboluri folosite pentru a reprezenta informaţiile alfa-numerice. Pe scurt, în loc de numărul "1" sau litera "A", veţi vedea o înşiruire de bare, subţiri sau groase, folosite pentru a reprezenta acel număr sau acea literă.

Natural, urmează întrebarea: "De ce să se înlocuiască informatiile alfa-numerice cu coduri de bare?". Răspunsul vine de la sine: maşinile în general nu citesc cu uşurinţă reprezentarea pe care noi o dăm cifrelor şi literelor, nici măcar prin recent dezvoltata OCR (Optical Character Recognition) (recunoaşterea optică a caracterelor). Analog, se poate da exemplul calculatoarelor, care convertesc informaţia în cod binar, succesiuni de 0 şi 1, pe baza cărora pot lua decizii mult mai rapid.

Un însemnat număr de standarde a fost dezvoltat peste ani în ceea ce se cheama în limbaj obisnuit, simbologii. Putem folosi diferitele simbologii în acelasi fel în care folosim diferitele feluri de fonturi pentru a sublinia un anumit element dintr-o construcţie.

Simbologiile sunt standardizate, astfel încât, odata tipărite să poată fi scanate şi decodate.

[modifică] Istoria codurilor de bare

În 1932 un grup de studenţi de la Universitatea Harvard conduşi de Wallace Flint au demarat un proiect destul de îndrăzneţ.

Produselor le erau anexate puncte de reper din cataloage de produse şi erau centralizate într-o bază de date. Codurile de bare, în forma modernă, au început să apară în 1948.

Bernard Silver, un absolvent al institutului "Drexel Institute of Technology" din Philadelphia, a primit o cerere de dezvoltare a unui sistem automat de identificare a produselor. Silver i-a spus prietenului său Norman Joseph Woodland despre comanda primită. Woodland avea 27 de ani şi era profesor la acelaşi institut. Problema l-a fascinat pe Woodland şi a început să lucreze la acest proiect.

Prima idee a lui Woodland a fost aceea de a folosi un tip de cerneală, care sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete va deveni strălucitoare. Woodland şi Silver au creat un dispozitiv care funcţiona, dar sistemul avea probleme cu instabilitatea cernelii, iar tipărirea modelelor era foarte costisitoare. Woodland era convis că ideea lor era bună, astfel că a renunţat la profesorat şi s-a mutat în apartamentul bunicului său din Florida pentru a avea mai mult timp de lucru.

În 20 octombrie 1949, Woodland şi Silver au publicat o lucrare intitulată "Classifying Apparatus and Method" (Aparat şi metodă de clasificat). Inventatorii au descris invenţia lor ca fiind "arta de clasificare a produselor pe baza modelelor".

Majoritatea codurilor de bare pe care Woodland şi Silver le-au descris erau formate dintr-o serie de spirale circulare. În timp ce cei doi le descriau ca simboluri, simbologia de bază a codurilor de bare se asemăna foarte mult cu codurile de bare unidimensionale din prezent.

Simbologia era realizată dintr-un model format din 4 linii albe pe un fundal închis. Prima linie era linia de control, iar celelalte 3 linii erau fixate la distanţe variabile faţă de prima linie (de control). Informaţia era codată prin prezenţa sau absenţa unei sau mai multor linii. Astfel se puteau realiza 7 clasificări diferite de produse. Prin adăugarea mai multor linii erau posibile mai multe clasificări de produse. La un număr de 10 linii erau posibile 1023 (2¹⁰-1) de clasificări diferite.

Modelul de cod de bare realizat de Woodland şi Silver la 7 octombrie 1952 a început să fie folosit ca model general de indentificare a produselor.

În 1962 Silver moare la vârsta de 38 de ani, înainte de a putea vedea utilizarea codurilor de bare în comerţ. În 1992 Woodland a fost distins cu "National Medal of Technology" ("Medalia naţională a tehnologiei") de către preşedintele Bush. Nici unul din cei doi nu s-a gândit că invenţia lor va deveni o afacere care la început era de peste 2.000 de miliarde de dolari.

Codurile de bare început să fie folosite în comerţ numai după 1966. "National Association of Food Chains" ("Asociaţia naţională a lanţurilor alimentare") a comandat unui producător de echipamente electronice realizarea unui echipament ce să poata realiza citirea codurilor de bare pentru o evidenţă şi un inventar mult mai rapid al produselor. În 1967 a fost instalat primul cititor de coduri de bare la un magazin din Cincinnati. Codurile de bare erau reprezentate după modelul realizat de Woodland şi Silver. Aceste coduri de bare nu erau imprimate direct pe ambalaje ci pe etichete pe care angajaţii magazinului le lipeau pe produse. Astfel sistemul a fost recunoscut ca un model de automatizare şi indentificare a produselor şi a fost adoptat de toţi producătorii şi distribuitorii de produse.

În 1969 aceeaşi asociaţie a cerut companiei Logicon dezvoltarea unui sistem pentru industria codurilor de bare. Rezultatele au fost realizarea standardului UGPIC (Universal Grocery Products Identification Code) (Codul de identificare universal al produselor alimentare) în vara anului 1970. Trei ani mai târziu s-a adoptat simbologia UPC pentru indentificarea produselor în SUA. A fost implementat de IBM şi dezvoltat de George Laurer, care a continuat ideea lui Woodland şi Silver. Woodland era angajat IBM pe vremea aceea.

În iunie 1974 primul scaner UPC realizat de NCR Corporation (ce se numea pe atunci National Cash Register Co) a fost instalat la supermarket-ul Marsh din Troy, Ohio. Pe 26 iunie 1974 primul produs cu cod de bare a fost scanat şi înregistrat. Produsul era un pachet de 10 lame de gumă de mestecat Wrigley cu aromă de fructe. Produsul acesta nu a fost special realizat pentru a fi primul produs scanat, ci pur şi simplu a fost o întâmplare. Din păcate, istoria nu a păstrat şi numele cumpărătorului. Astăzi pachetul de gumă de mestecat este expus la "Smithsonian Institution's National Museum of American History".

Prima încercare de aplicare în industrie a indentificării automate a fost demarată la sfârşitul anilor '50 de către Asociaţia Americană a Transportatorilor. În 1967 s-a adoptat un format de cod de bare. Etichetarea maşinilor şi instalarea de cititoare a inceput pe 10 octombrie 1967. A durat 7 ani până ce 95% din maşini au fost etichetate. Din mai multe motive sistemul nu a putut funcţiona şi a fost în cele din urmă abandonat în 1970.

În 1981 Departamentul de Apărare al SUA a adoptat formatul de cod de bare Code39 în industria militara.