Şcoala Ardeleană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
-
Acest articol despre românime sau românism este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa!.
Şcoala Ardeleană a fost o importantă mişcare culturală generată de unirea mitropoliei românilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolică, act în urma căruia a luat naştere Biserica Română Unită cu Roma. Reprezentanţii Şcolii Ardelene au adus argumente istorice şi filologice în sprijinul tezei că românii transilvăneni sunt descendenţii direcţi ai coloniştilor romani din Dacia. Aceasta teză este cunoscută şi sub numele de latinism.
Şcoala Ardeleană s-a înscris în contextul iluminismului german (Aufklärung), susţinut în plan politic de iozefinism. Diferenţa faţă de iluminismul francez este dată de faptul că Şcoala Ardeleană nu a constituit un curent anticlerical, mişcarea culturală transilvăneană pornind tocmai din sânul Bisericii Catolice.
Şcoala Ardeleană a contribuit nu numai la emanciparea spirituală şi politică a românilor transilvăneni, ci şi la a celor de peste munţi. Unul din documentele cele mai importante de emancipare socială şi culturală a românilor îl constituie declaraţia lor publică de emancipare a românilor, celebrul document Supplex Libellus Valachorum.
O altă mare realizare a Şcolii Ardelene a fost (re)introducerea grafiei latine a limbii Române, în locul celei chirilice şi tipărirea primului dicţionar cvadrilingv al limbii române, Lexiconul de la Buda.
Principalele centre au fost: Blaj, Oradea, Lugoj, Beiuş.
Reprezentanţii cei mai notabili au fost: Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Ion Budai Deleanu.
