Teodor Mazilu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Teodor Mazilu (sau Theodor Mazilu, n. 1930, Bucureşti, d. 18 octombrie 1980) a fost un dramaturg român, autor de piese de teatru şi scheciuri pentru televiziune.
Cuprins |
[modifică] Opera
Teodor Mazilu scrie începînd din 1949, mai întîi în periodice pentru ca mai apoi să publice colecţii de nuvele şi romane. Ceea ce îl caracterizează pe Mazilu este însă teatrul său, adesea asemănat cu cel al lui Caragiale. În ciuda cenzurii severe din acea perioadă el reuşeşte să-şi cîştige publicul luînd în zeflemea absurdul caracteristic regimului despotic.
Piesa Proştii sub clar de lună, pusă în scenă de Lucian Pintilie în 1963 la Teatrul Bulandra este scoasă de pe afiş de autorităţile vremii.
[modifică] Culegeri de nuvele
- O plimbare cu barca (1964)
- Vara pe verandă (1966)
- Pălăria de pe noptieră (1972)
- Înmormîntare pe teren accidentat (1973)
- Iubiri contemporane (1975)
- Elegie la pomana porcului (1976)
- Doamna Voltaire (1979)
- Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni (1980)
[modifică] Romane
- Bariera (1959)
- Aceste zile şi aceste nopţi (1962)
- O singură noapte eternă
- prima parte din Într-o casă străină (1975) -- al doilea volum este încă inedit.
[modifică] Piese de teatru
- Proştii sub clar de lună (1963)
- Aceşti nebuni făţarnici (1971)
- Mobilă şi durere (1980)
- Don Juan moare ca toţi ceilalţi
- Somnoroasa aventură
- O sărbătoare princiară
- Incontestabila ipocrizie
[modifică] Volum de poezii
- Cîntece de alchimist (1972)
[modifică] Eseu filozofic
- Ipocrizia disperării (1972)
