Szilárd Bogdánffy
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Szilárd István Bogdánffy (n. 21 februarie 1911, d. 3 octombrie 1953, Aiud) a fost episcop auxiliar romano-catolic de Satu Mare şi Oradea de la 14 februarie 1949 până la sfârşitul vieţii.
Szilárd István Bogdánffy s-a născut la data de 21 februarie 1911 în localitatea Feketetó/Crna Bara din Banatul de Nord (pe atunci în comitatul Torontál din Ungaria, astăzi în Serbia Muntenegru). În anul 1925 s-a înscris la studii la Gimnaziul Piarist din Timişoara, apoi în anul 1929, s-a înscris la Seminarul Teologic din Oradea. A fost hirotonit ca diacon la 5 februarie 1934. Apoi a fost hirotonit ca preot romano-catolic în Catedrala din Oradea, la 29 iunie 1934, de către episcopul Fiedler István.
În perioada 1935-1939, a fost profesor la Gimnaziul Catolic din Oradea şi duhovnic la Mănăstirea Ursulinelor din acelaşi oraş. În anul 1937 a absolvit cursurile Academiei de Teologie Greco-Catolică din Blaj, cu titlul de licenţiat în teologie.
Pr. Szilárd Bogdánffy este citat în anul 1939 de către serviciile secrete româneşti ca unul dintre membrii cu sarcini importante în organizarea şi activitatea Organizaţiei de Autoapărare din Valea lui Mihai, organizaţie care milita pentru rezistenţa maghiarimii împotriva încercărilor de românizare, în fapt o organizaţie teroristă revizionistă, care se ocupa cu sabotajul. În octombrie 1939 este arestat, iar la 21 decembrie 1939 este trecut peste graniţă împreună cu alţi 35 de arestaţi, dintre care 15 preoţi romano-catolici.[1]
În perioada septembrie 1940-iunie 1943, a efectuat studii de doctorat în filosofie şi dogmatică la Universitatea Pázmány Péter din Budapesta, obţinând titlul de Doctor în teologie la 26 iunie 1943. Teza sa de doctorat a avut tema "Szinoptikus apokalipszis". Reîntors în România în anul 1944, a fost numit ca profesor la Gimnaziul Catolic "Szent József" din Oradea. În aprilie 1947, este ridicat la rangul de canonic al Catedralei Episcopale din Oradea şi numit ca vicar episcopal.
A fost consacrat în clandestinitate ca episcop-auxiliar de Satu Mare şi Oradea la 14 februarie 1949, la vârsta de 38 ani, în Capela Nunţiaturii Apostolice din Bucureşti, de către episcopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara de Savannah (Georgia, SUA), regent al Nunţiaturii Apostolice din România.
Episcopul Bogdánffy a fost arestat la 5 aprilie 1949 la Oradea, trecând ulterior prin închisoarile de la Jilava, Capul Midia, Sighet şi Aiud. Episcopul greco-catolic clandestin Ioan Ploscaru povesteşte în lucrarea memorialistică "Lanţuri şi teroare" (Ed. Signata, Timişoara, 1993) cum l-a întâlnit el pe episcopul Bogdánffy în închisoarea de la Sighet.
"Era ziua de 2 februarie 1951 (sărbătoarea Întâmpinării Domnului). Au intrat la noi în celulă mai mulţi miliţieni, împreună cu comandantul închisorii. Episcopul Suciu era întins pe pat, slăbit ca o mumie.
- Scoală-te, staţi cu toţii cu faţa la perete şi vă dezbrăcaţi la piele!
Celula noastră era o fostă magazie, între cele mai spaţioase din închisoare, dar foarte rece, deoarece puţinele lemne ce le primeam nu o puteau încălzi. Ne-am dezbrăcat punând hainele şi rufele grămadă. Tremuram de frig... era o iarnă grea.
- Nici o tivitură să nu vă scape, cerea comandantul. Caraulii luau piesă cu piesă din echipamentul nostru şi controlau ca şi cum ar fi căutat purici. Au întors saltelele căutând în toată camera cu o minuţiozitate şi răbdare exasperantă. Noi, cu faţa la perete, tremurând de frig, iar Episcopul Suciu abia se ţinea pe picioare. Nu înţelegeam ce caută, căci pipăiau fiecare dungă de la albituri şi haine. Deodată un miliţian a întrebat:
- A cui este haina aceasta?
- A mea, răspunse Bogdanfy (preot romano-catolic de la Satu Mare, şi el episcop). Miliţianul avea în mână un vârf de creion.
- Unde este restul de creion?
Spre mirarea noastră Bogdanfy s-a dus la salteaua lui, a căutat dedesubt şi a scos un creion de circa zece centimetri.
- De unde îl ai?
- L-am aflat în curte.
Percheziţia s-a încheiat. Durase aproape o oră, iar noi eram înţepeniţi de frig. Episcopul Suciu abia a mai putut merge până la pat. Comandantul a întrebat pe fiecare cum îl cheamă. După ce a avut numele tuturor, a ordonat, arătând spre Bogdanfy şi Bele:
- Tu şi tu mergeţi la "neagra".
"Neagra" era o celulă fără ferestre şi fără lumină. Era cam 2/2 metri pătraţi şi în mijlocul padimentului era fixat un lanţ, de care se lega uneori deţinutul într-o poziţie cât mai greu de suportat. Deţinutul era băgat acolo dezbrăcat, numai cu lenjerie şi desculţ. Uneori se arunca şi apă pe jos ca să nu se poată aşeza. Raţia de hrană era redusă la jumătate. Deci, în întuneric, frig, dezbrăcat, înfometat, uneori şi legat, condamnatul stătea în picioare toată ziua, săltând de pe un picior pe celălalt. Când am auzit sentinţa dată lui Bele şi Bogdanfy ne-am înspăimântat, gândindu-ne la urmările acestei pedepse, căci eram în mijlocul iernii... C. Bogdanfy va muri ulterior în închisoarea de la Aiud". [2]
Episcopul Szilárd István Bogdánffy a murit în închisoarea din Aiud (jud. Alba) la 3 octombrie 1953 la vârsta de 42 ani.
Diecezele de Satu-Mare şi de Oradea îi au în vedere pentru beatificare pe Scheffler Ioan, episcop, respectiv pe Bogdánffy Szilárd, episcop clandestin. Conform întâlnirii Conferinţei Episcopale Române de la Bucureşti, Diecezele s-au angajat să finalizeze documentaţiile necesare până la 25 martie 2003.
