Silvio Berlusconi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Silvio Berlusconi

Silvio Berlusconi (născut pe 29 septembrie, 1936) este în prezent (2003) prim-ministrul Italiei. Berlusconi este conducător al partidului politic Forza Italia (auto-definit ca o mişcare) şi proprietar al unui adevărat imperiu media. Ca antrepenor, are interese în diverse afaceri. Forbes Magazine l-a categorisit ca cea mai prosperă persoană din Italia, cu o avere de 7,2 miliarde de dolari (2002).

A devenit faimos în anii 1980 prin crearea unei reţele de televiziune private (Fininvest, acum Mediaset) de importanţă naţională.

Prieten bun al fostului premier Bettino Craxi, a fost acuzat de folosirea votului politic în carierea sa de afaceri, şi de diverse forme de corupţie, incluzând conflicte de interes. Aceste acuzaţii au fost negate de Berlusconi şi interpretate ca bârfe politice.

Numele său a fost găsit în o listă a membrilor masoneriei sub lobby-ul ("Loggia P2"), devenind astfel suspect de planuri secrete.

A devenit prim-ministru în 1994, dar a fost rapid demis, deoarece unul dintre partidele majorităţii sale ("Lega Nord", î.r. Liga Nord) a încetat să-l mai susţină. Stabilindu-se o nouă majoritate de centru-stânga, coaliţia partidelor de opoziţie (acum cu Lega Nord) l-a înlocuit. A fost şi acuzat de practici afaceriste ilicite.

În 1996, coaliţia interimară, formată din Lega Nord şi formaţiuni de centru-stânga a fost înlocuită, prin noi alegeri politice, de un guvern de centru-stânga (fără Lega Nord) condus de Romano Prodi.

În 2001, Berlusconi a candidat din nou pentru funcţia de prim-ministru şi lider al coaliţiei de centru-dreapta Casa delle Libertà (Casa Libertăţilor) care include, alături de Forza Italia, Alleanza Nazionale (Alianţa Naţională), CCD, Lega Nord şi alte partide. De curând a compărut într-un proces sub acuzaţia de a fi mituit judecători care trebuiau să judece dispute de afaceri importante în care erau implicate companiile sale. Toate verdictele - considerate dubioase de către procurorii din Milano- i-au dat însă câştig de cauză. Acuzaţiile cărora trebuie să le facă faţă sunt în legătură cu fapte petrecute înainte de a se integra în politică. Casa delle Libertà a pierdut alegeriile locale din 2003.

În iunie 2003, având de a face cu alte probleme legale, majoritatea parlamentară a adoptat o lege, prin care se garantează imunitatea de juridică a unei personalităţi politice, cât timp ocupă o funcţie de conducere în stat.

Pe 1 iulie, 2003, Italia a preluat, conform rotaţiei, Preşedinţia Uniunii Europene, reprezentată fiind de Berlusconi. Mulţi comentatori şi-au exprimat îndoielile asupra compatibilităţii sale cu această funcţie. Zilele următoare s-a adresat Parlamentului European stabilindu-şi planurile pentru preşedenţia sa. Criticat fiind de un membru german al parlamentului, Martin Schulz (SPD), s-a exprimat cu "Domnule Schulz, ştiu că un producător din Italia face un film despre lagărele de concentrare naziste. Vă propun pentru rolul şefului. Aţi fi perfect." Referinţa la nazişti a cauzat nemulţumirea celor mai mulţi din ansamblul a 626 de deputaţi europeni şi o criză diplomatică între Italia şi Germania.