Revoluţia permanentă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Revoluţia permanentă este o terie care tratează problema victoriei comunismului într-o ţară nedezvoltată. Deşi această teorie este asociată de cele mai multe ori cu numele lui Lev Troţki, primele menţionări ale 'revoluţiei permanente' sunt găsite în scrierea lui Karl Marx şi Friedrich Engels, din perioada care a urmat anului revoluţionar 1848, în aşa numita Adresare către Comitetul Central al Ligii Comuniste.
Concepţia lui Troţki asupra "revoluţiei permanente" este bazată pe modul propriu de interpretare a operei fondatorului marxismului rusesc, Gheorghi Valentinovici Plehanov (1856-1918). Conform acesteia, în ţările "înapoiate", sarcinile revoluţiei burghezo-democratice nu pot fi îndeplinite de burghezia însăşi. Acest concept a fost dezvoltat în lucrările strânse mai târziu în cartea sa din 1905 şi în scrierea Rezultate şi perspective.
[modifică] Legături externe
- Revoluţia permanentă din scrierea lui Troţki În apărarea lui Octombrie pe marxist.net
- Revoluţia permanentă şi Rezultate şi perspective de Lev Troţki (1931), carte online
- Revoluţia permanentă şi Problema naţională azi Aplicarea teoriilor lui Troţki la situaţia internaţională din zilele noastre de Secretarul General al Comitetul Internaţional al celei de-a patra Internaţionale.
