Principele
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Principele este cea mai cunoscută lucrare a lui Niccolò Machiavelli. Prin suma de reguli, de norme, sfaturi despre putere şi despre cum poate fi ea păstrată şi amplificată, lucrarea poate fi asemuită unui tratat despre guvernare şi despre modul în care un principe trebuie să guverneze.
Lucrarea este scrisă de Machiavelli în doar câteva săptămâni şi este dedicată lui Lorenzo de Medici Magnificul şi a avut iniţial titlul De Principatibus.
Cuprins |
[modifică] Dedicaţie
Încercând să intre în graţiile lui Lorenzo Magnificul, Machiavelli îi trimite acestuia o scrisoare în care îşi motivează scrierea lucrării Principele. Iată un fragment din această scrisoare:
- ...nu aş voi să se judece drept prea mare încredere în sine faptul că un om de condiţie joasă şi umilă îndrăzneşte să trateze despre guvernarea principilor şi să dea reguli cu privire la aceasta; căci aşa precum cei care desenează locuri din natură se aşează jos în câmpie spre a putea privi cu atenţie înfăţişarea munţilor şi a înălţimilor, iar pentru a cunoaşte văile se urcă sus pe culmi, tot astfel, pentru a cunoaşte bine firea popoarelor, trebuie să fii tu însuţi principe, după cum pentru a o cunoaşte pe aceea a principilor trebuie să fii om din popor.
[modifică] Structura cărţii
Lucrarea este împărţită în 26 de capitole care pot fi grupate astfel:
-
- clasificarea statelor după tipul lor (capitolul I)
- modul în care statele pot fi cucerite şi păstrate (capitolele II - XI)
- analiza problemelor militare cu care se confruntă statele (capitolele XII - XIV)
- ce trebuie să facă un principe pentru a-şi păstra puterea (capitolele XV - XXII)
- depre eliberarea şi unificarea Italiei (capitolele XXIII - XXVI)
[modifică] Clasificarea statelor
Ca sisteme de guvernare Machiavelli distinge între republică şi principat. Principatele la rândul lor pot fi, conform acestuia, ereditare sau noi.
[modifică] Despre cucerirea şi păstrarea statelor
[modifică] Principate ereditare
Principate ereditare sunt principatele a căror guvernare se află în mâna unor familii de mai multe generaţii. Ceea ce trebuie să facă principele pentru a păstra principatul este să nu se îndepărteze de felul de guvernare al strămoşilor şi să-şi îndrepte acţiunile fără grabă conform scopurilor sale.
Principatul ereditar depinde de priceperea principelui şi de capacitatea acestuia de a se apăra de un potenţial pretendent la tron. Avantajul principilor cu ani mulţi de domnie este că amintirea schimbărilor se estompează şi nimeni nu va mai cere schimbări şi înnoiri.
[modifică] Principate mixte
Atunci când un principat nu este în întregime nou, ci este format prin alipirea altor principate el este numit principat mixt. Dificultăţile unui astfel de principat izvorăşte în principal din natura indivizilor: oamenii se ridică împotriva vechii guvernări şi acceptă o nouă guvernare până în momentul în care realizează că cea nouă este "mai rea" decât cea trecută.
Pentru păstrarea principatului principele are nevoie de locuitorii ei: oricât de puternic ar fi cineva prin forţa armelor lui pentru a ocupa o ţară el are totuşi întotdeauna nevoie de ajutorul locuitorilor ei.
Un alt aspect esenţial în păstrarea principatelor noi este păstrarea vechilor condiţii şi a moravurilor;
[modifică] Problemele militare ale statelor
[modifică] Despre păstrarea puterii
[modifică] Eliberarea şi unificarea Italiei
[modifică] Cuprinsul cărţii
capitolul I. De câte feluri sunt principatele şi în ce mod se dobândesc
capitolul II. Despre principatele ereditare
capitolul III. Despre principatele mixte
capitolul IV. De ce regatul lui Darius, care a fost ocupat de Alexandru, nu s-a răsculat, după moartea acestuia, împotriva urmaşilor
capitolul V. În ce fel trebuie guvernate cetăţile sau principatele care, înainte de a fi ocupate, se conduceau după legile lor proprii
capitolul VI. Despre principatele noi pe care le dobândeşti cu arme proprii şi cu propriile tale însuşiri
capitolul VII. Despre principatele noi care se cuceresc prin armele şi prin favoarea altuia
capitolul VIII. Despre aceia care au dobândit principatul pein fapte nelegiuite
capitolul IX. Despre principatul civil
capitolul X. În ce fel trebuie să apreciem forţele unui principat
capitolul XI. Despre principatele eclesistice
capitolul XII. De câte feluri sunt armatele şi despre soldaţii mercenari
capitolul XIII. Despre soldaţii auxiliari, amestecaţi şi proprii
capitolul XIV. Care este datoria unui principe privitor la pregătirea războiului
capitolul XV. Despre acele lucruri pentru care oameniii, şi mai ales principii, merită să fie lăudaţi sau aspru dojeniţi
capitolul XVI. Despre dărnicie şi economie
capitolul XVII. Despre cruzime şi milă, şi dacă este mai bine să fii iubit decât temut sau mai curând temut decât iubit
capitolul XVIII. Cum trebuie să-şi ţină cuvântul un principe
capitolul XIX. În ce fel trebuie să ne ferim de a merita dispreţul şi ura
capitolul XX. Dacă fortăreţele şi multe alte lucruri pe care principii le fac în fiecare zi sunt sau nu de folos
capitolul XXI. Cum trebuie să se poarte un principe pentru a fi stimat
capitolul XXII. Despre secretarii pe care principii îl au pe lângă ei
capitolul XXIII. Cum trebuie să fugi de linguşitori
capitolul XXIV. De ce principii Italiei şi-au pierdut statele
capitolul XXV. Câtă putere are soarta asupra lucrurilor omeneşti şi în ce fel poţi să i te împotriveşti
capitolul XXVI. Îndemn spre a uni şi a elibera Italia din mâinile barbarilor
[modifică] Vezi şi
- machiavelism
- realism politic
- relaţii internaţionale
[modifică] Referinţe
- Il Principe
- Niccolo Machiavelli - Principele. Bucureşti, Editura Mondero 2005
- Il Principe (HTML e-book)
