Patru eseuri despre libertate
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Patru eseuri despre libertate este o lucrare scrisă de Isaiah Berlin.
Berlin fiind conştient de faptul că o libertate fără anumite limitări nu poate fi dezirabilă încearcă să traseze nişte limite în care individul să-şi poată manifesta intenţiile şi să-şi poată urmării propriul scop fără a le afecta celorlalţi propria libertate.
Berlin defineşte conceptele de libertate negativă şi libertate pozitivă „ambele fiind fundamentale – două accepţiuni care au jucat un rol decisiv în istoria oamenilor”, spune Berlin.
[modifică] Libertate pozitivă
Libertatea pozitivă este înţeleasă de Berlin ca fiind absenţa unei voinţe arbitrare care se impune, adică individul trebuie să fie propriul său stăpân.
[modifică] Libertatea negativă
Libertatea negativă definită ca fiind o manifestare a voinţei în scopurile dorite, pare a exprima acelaşi lucru ca libertatea pozitivă. Acest lucru îl recunoaşte şi Berlin: cele două concepte pot, la prima vedere, să pară două concepte nu prea depărtate logic unul de altul, două modalităţi, una negativă şi una pozitivă, de a spune aproape acelaşi lucru.
Libertate pozitivă rezultă din egoismul uman şi din dorinţa de a fi propriul stăpân – de a hotărî singur ce e bine pentru el, într-un cuvânt de a fi autonom.
