Odiseea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Odisea ([[grec. Oδύσσεια, Odysseía) alcătuieşte împreună cu Ilias (Iliada) două epopei greceşti atribuite rapsodului popular orb Homer. A fost ulterior scrisă în perioada a doua a secolului VIII e.n, Odisea fiind una dintre cele mai vechi şi renumite opere literare din mitologia antică. Ea prezintă peripeţiile la întoarcerea acasă după războiul troian a regelui Odiseus şi însoţitorilor lui din Ithaka. In multe limbi sub termenul de „Odyssee“ (Odisee) se înţelege rătăcire plină cu peripeţii. Opera este alcătuită din 12.200 de versuri împărţite în 24 de cântece, descriind rătăcirile regelui după zece ani de război şi încă zece ani de peripeţii în drumul său de reîntoarcere pe mica insulă Ithaca.
După multe aventuri ajunge acasă îmbrăcat ca cerşetor, nefiind recunoscut de peţitorii soţiei lui credicioase Penelope, care primeşte vestea de la oaspeţi de moartea lui Odiseus.
Penelope opune rezistenţă peţitorilor fiind sprijinită de Telemachos fiul lui Odiseus.
Pentru a crea o atmosferă încordată, Homer recurge la un complex de istorisiri paralele, cu privire în trecut şi aspecte de perspectivă cu povestiri şi descrieri alternative.
Acţiunea nu este prezentată cronologic, începând cu cu chemarea muzelor de către Homer şi sosirea lui Odiseus în Ithaca.
Ἄνδρα μοι ἔννεπε, Μοῦσα, πολύτροπον, ὃς μάλα πολλὰ
πλάγχθη, ἐπεὶ Τροίης ἱερὸν πτολίεθρον ἔπερσε·
πολλῶν δ’ ἀνθρώπων ἴδεν ἄστεα καὶ νόον ἔγνω,
πολλὰ δ’ ὅ γ’ ἐν πόντῳ πάθεν ἄλγεα ὃν κάτα θυμόν,
ἀρνύμενος ἥν τε ψυχὴν καὶ νόστον ἑταίρων.
Ἀλλ’ οὔδ΄ ὣς ἑτάρους ἐρρύσατο, ἱέμενός περ·
αὐτῶν γὰρ σφετέρῃσιν ἀτασθαλίῃσιν ὄλοντο,
νήπιοι, οἳ κατὰ βοῦς Ὑπερίονος Ἠελίοιο
ἤσθιον· αὐτὰρ ὃ τοῖσιν ἀφείλετο νόστιμον ἦμαρ.
Τῶν ἁμόθεν γε θεά, θύγατερ Διός, εἶπε καὶ ἡμῖν.
Ạndra moi ẹnnepe, Moụsa, polỵtropon, họs mala pọlla
plạnchthē, epeị Troiẹ̄s hierọn ptoliẹthron epẹrse;
pọllōn d'ạnthrōpọ̄n iden ạstea kaị noon ẹgnō,
pọlla d' ho g' ẹn pontọ̄ pathen ạlgea họn kata thỵmon,
ạrnymenọs hēn tẹ psychẹ̄n kai nọston hetaịrōn.
ạll' oud' họ̄s hetaroụs errhỵsato, hịemenọs per;
aụtōn gạr spheterẹ̄sin atạsthaliẹ̄sin olọnto,
nẹ̄pioi, hoị kata boụs Hyperịonos Ẹ̄elioịo
ẹ̄sthion; aụtar ho toịsin apheịleto nọstimon ẹ̄mar.
Tọ̄n hamothẹn ge, theạ, thygatẹr Dios, eịpe kai hẹ̄min.
- In traducere pentru cei care nu înţeleg greaca veche:
Spune-mi mie muză faptele acelui om iscusit
Care după distrugerea Troiei timp îndelungat a pribegit
Care a văzut şi cunoscut multe obiceiuri şi oraşe
Şi pe mare neînchipuite chinuri îndurase
..........................................................................................
Sfatul zeilor hotăreşte ca Odysseus să se poată întoarce acasă solul zeilor Hermes porunceşte nimfei Kalypso, care după şapte ani î-l lasă pe Odiseus să părăsească insula.
Intre timp zeiţa Atena preschimbată în Mentor un prieten de-al lui Ulise, sfătuieşte pe Telemachos să pornească în căutarea tatălui său dispărut.
|n versurile următoare pe o plută construită de el, părăseşte eroul principal insula nimfei Kalypso.
Duşmanul său zeul mărilor Poseidon printr-o furtună distruge pluta lui Odiseus care ajunge pe insula Scheria, unde de fiica regelui Nausikaa de pe insula vecină este primit prietenos, aici povesteşte el păţaniile sale.
Căutările fiului său Telemachos sunt zadarnice, şi confruntarea cu peţitorii mamei sale Penelope devine tot mai acută.
Zeiţa Atena î-l preschimbă pe Odiseus într-un cerşetor, pentru a-l proteja de duşmănia peţitorilor soţiei sale.
După douzeci de ani deghizat ca cerşetor va fi recunoscut numai de câinele său bătrân Argos.
In taină se pregăteşte Odiseus pentru întrecerea peţitorilor cu arcul, trofeul învingătorului fiind soţia lui Odiseu.
Cu ajutorul lui Telemachos şi păstorului Eumaios reuşeşte Odiseu să pedepsească peţitorii.
Peripeţiile lui Odiseu au început după părăsirea cu 12 corăbii a ruinelor oraşului Troia, jefuiesc pe tracii kikoni aliaţii Troiei, de care vor fi ulterior alungaţi.
Ajunşi pe insula Lotofagilor unii din însoţitorii lui, mănâcă dn fructele lor uitându-şi patria Ithaka.
Cei rămaşi ajung împreună cu Odiseu pe insula ciclopilor, uriaşi cu un singur ochi în frunte.
Ciclopul Polifem pentru a împiedica fuga grecilor, barează ieşirea din peştera sa. Fiind în pericol de a fi mâncaţi de uriaş, Odiseu printr-un şiretlic, reuşeşte să-l îmbete cu vin pe uriaş, scoţându-i ochiul, ce atrage asupra sa duşmănia lui Poseidon tatăl ciclopului.
Fuga lor este îngreunată de valurile mari produse de stâncile aruncate în mare de ciclopul orb.
De la Aiolos zeul vântului primeşte Odiseu un sac cu vânturi, aproape de casă, însoţitorii curioşi deschid sacul, se porneşte o furtună care-i mână din nou departe de casă.
Astfel ajung pe insula vrăjitoarei Circe (Kirke) care preschimbă însoţitorii lui Odiseu în porci, iar pe acesta îl ţine prin farmecele sale de care va fi dezlegat prin intervenţia lui Hermes solul zeilor care între timp i-au iertat distrugerea Troiei.
Ingreunarea întoarcerii acasă este datorată şi sirenelor a căror glasuri fermecate duc corăbierii la pieire.
Odiseu reuşeşte să navigheze mai departe neauzind cântecele ademănătoare, având ceară în urechi, astfel reuşesc să traverseze şi strămtoarea dintre cei doi monştri Scilla şi Charibda.
Infometaţi ajung pe insula lui Helios zeul soarelui unde însoţitorii lui Odiseu fură din vitele sfinte ale zeului, ca pedeapsă aceştia vor muri într-o furtună pe mare, numai Odiseu singur ajunge pe insula nimfei Kalipso unde este reţinut de nimfă timp de şapte ani, cu o plută reuşeşte să părăsească insula lui Kalipso, însă furtuna produsă de Poseidon distruge pluta, Odiseu naufragiază pe o insulă unde este primit cu prietenie de Nausikaa fiica regelui.
In două seri povesteşte Odiseu regelui phaiakenilor Alkinoos păţaniile sale, de unde încărcat cu daruri se reîntoarce acasă pe insula Ithaka.
